până când
s-a umplut de lacrimi...
Nu, nu pentru că ar fi obosit...
ci din cauza vântului
care plimba particule de nisip...
vineri, 16 iulie 2010
Lacrimi
până când
s-a umplut de lacrimi...
Nu, nu pentru că ar fi obosit...
ci din cauza vântului
care plimba particule de nisip...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu vrei să ştii cum erau ochii mei din cauza vântului şi furtunii ivite din senin miercuri, aici. Cred că Bastilia s-a revoltat! :))
RăspundețiȘtergereunde or fi lacrimile..., ori ele au apărut după ce aţi făcut poza...aş fi pariat, dar aş fi pierdut.. nu pare a fi ochiul unei fete...
RăspundețiȘtergereCâte se pot spune prin imagini...ajutate și de mici indicii...
RăspundețiȘtergereÎmi amintește de dorința de-a dansa, chiar și atunci cînd pașii nu-i cunoști.
Toţi avem lacrimi pentru că uneori conştientizăm cât de scurtă este funia vieţii.
RăspundețiȘtergere