Într-o după-amiază caniculară am dialogat vreme de patru ore cu Victor Boldâr, la Cercul Militar din Craiova, despre fotografia craioveană și, mai ales, despre cum l-a cunoscut pe fotograful Henri Cartier-Bresson. Este o relatare sinceră a unui om cu un suflet frumos.
Mă sună avocatul Sylviu Comănescu, cel care conducea AAF, şi mă întreabă dacă nu vreau să-i fiu ghid lui Henri Cartier-Bresson, care vroia să fotografieze câteva mănăstiri din Oltenia.
Îi răspund că da, fără să stau pe gânduri. De Bresson ştiam din cărţile lui Iarovici,
care îi publicase câteva fotografii acolo, pentru teoretizare.
Tot eu îi spun avocatului Comănescu că nu ştiu franceza şi că nu am cum să mă înţeleg cu Bresson.
Stai liniştit, mi-a spus el, va mai merge cu voi Nicu Dan Gelep (1919-2008), iar el ştie franceză.
Bresson a fost invitat ca să fotografieze în România prin Consiliul Culturii,
cu prilejul aniversării a 30 de ani de la înfrângerea fascismului.
Bresson a venit la Craiova cu trenul, după ce fotografiase prin Bucureşti, însoţit de Andrei Pandele.
A venit împreună cu soţia sa, Martine Franck, la 7 mai 1975.
Avea o vestă fără mâneci şi cu multe buzunare, ca asta pe care o am eu.
Purta pantofi din piele şi nişte pantaloni raiat de culoare kaki.
I-am dus cu Dacia mea 1100 la mănăstirile Govora, Horezu şi Dintr-un Lemn.
Nu mai ştiu acum care a fost ordinea...
Bresson nu a vrut să mănânce la mănăstire sau la vreun restaurant. Îşi luase mâncare la pachet.
Pe tot timpul călătoriei nu a băut decât apă.
Avea la el două aparate de fotografiat Leica. Unul avea un obiectiv de 35 mm,
iar celălat un teleobiectiv de 135 mm, că atâta erau atunci.
Asta pentru că nu îi plăcea să-şi schimbe obiectivele.
La început l-am fotografiat pe Bresson de la distanţă,
cu teleobiectivul ce îl aveam montat pe un Zenit.
Apoi am începu să-l fotografiez şi de aproape, când mâncam.
Dar nu am dus aparatul la ochi. L-am fotografiat de la piept.
Asta până când m-a văzut Bresson, care a început să râdă,
făcându-mi un semn cu mâna că pot să-l fotografiez fără să mă mai ascund.
Seara am ajuns la gară. Acolo am băut cafele.
Iar l-am fotografiat pe Bresson, care mi-a făcut o fotografie în acelaşi timp în care îl fotografiam.
(Va urma...)
