Cei care au dezinformat...

  

 Keiko Matsui - Safari

În contextul în care Băsescu a declarat, la 22 iunie 2011,
că fostul rege Mihai a fost un trădător de ţară şi o slugă a ruşilor,
şefii celor două partide de opoziţie, băiatul care seamănă cu Titulescu şi cel cu nume de floare,
s-au adresat în scris ambasadorului SUA la Bucureşti, Mark H. Gitenstein,
solicitându-i să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu declaraţia celui care stă în Dealul Cotrocenilor.
Americanii, neobişnuiţi să arunce cu pietre într-o baltă doar din cauză că alţii se plictisesc,
au preferat să dea publicităţii, la 24 iunie, discursul fostului preşedinte Truman,
rostit cu prilejul decorării regelui Mihai cu Legiunea de Merit.
Din alocuţiune reiese că, la 23 august 1944,
suveranul român din proprie iniţiativă şi fără a se gândi la siguranţa personală a dat semnalul unei lovituri de stat,
ordonând gărzilor personale să-l aresteze pe dictator şi pe principalii lui miniştri.
Că actul de la 23 august nu a fost o iniţiativă personală sau că suveranul nu s-a gândit la siguranţa sa
sunt afirmaţii care nu mai stau de multă vreme în picioare, însă la vremea respectivă au dat bine la imagine.
*
Evenimentul de la 23 august a fost plănuit în câteva luni de zile, regele dialogând cu liderii partidelor politice.
În momentul în care s-a pus problema persoanelor care să-l păzească pe mareşalul Antonescu, după arestarea sa,
au existat trei variante: armata (ofiţerii superiori au refuzat, motivând că treaba lor este să apere România);
o echipă de civili coordonată de Iuliu Maniu (varianta a căzut în condiţiile în care o parte din civili au fost plecaţi din Bucureşti)
şi o echipă a comuniştilor.
Ultima soluţie a fost pusă în practică, mareşalul Antonescu fiind predat unui grup condus de Lucreţiu Pătrăşcanu.
Escortat într-o casă conspirativă din Vatra Luminoasă, mareşalul a fost predat, la 29 august, armatei sovietice, fiind transportat la Moscova. După interogatorii de aproape doi ani de zile, mareşalul Antonescu a fost adus la Bucureşti, fiind condamnat la moarte de Tribunalul Poporului, la 14 mai 1946, şi împuşcat în incinta închisorii Jilava, la 1 iunie 1946, cu o zi înainte de a împlini 60 de ani.
**
Iuliu Maniu şi Gheorghe I. Brătianu au optat pentru scoaterea României din război de către mareşalul Antonescu.
Propunerile de armistiţiu ale mareşalului au fost aceptate de către aliaţi, însă arestarea acestuia au dus la semnarea Convenţiei de armistiţiu abia la 12 septembrie 1944, la Moscova, în cu totul alte condiţii.
De la 23 august şi până la 12 septembrie, armata sovietică a dezarmat în neştire unităţile româneşti, peste 125.000 de militari români fiind trimişi în lagărele sovietice, cel puţin 50.000 dintre aceştia murind în condiţii de captivitate.