Un mohican al condeiului...

Tufele de liliac scutură necontenit ciorchini înstelaţi, încărcaţi de mireasmă amăruie şi de vânt cu sonorităţi de aprilie. Detalii adolescentine sau crâmpeie de sărbători superioare celor intrate în nemurire prin tradiţie îndelungată? Farmecul verilor robuste, atârnând de prestigiul fructelor dulci, de grâul curgând pe cărări coapte şi de roua spărgând curcubeiele se povesteşte, într-o seară târzie, pe marginea unui pridvor.

Întâmplările verii, totdeauna ascunse sub luceafăr, speculate sentimental la bursa amintirii, ascunse în cutia deplorabil de singură a inimii, vândute închipuirilor de-o clipă, dar necomunicate nimănui, păstrate spre a popula cu ele tribunele goale ale bătrâneţii, reprezintă partea cea mai inspirată a nopţilor senine, şansa noastră de a ajunge după un secol sau mult mai târziu în punctul mort numit uitare, otrăvit cu piatră vânătă şi situat dincolo de orice siguranţă în scândurile circului prăbuşit.

Fănuş Neagu

(5 aprilie 1932 - 24 mai 2011)