joi, 26 mai 2011

Plâng plopii...



 Catharsis - Două inimi

Ninge peste mine
Cu puful fugit din pădurea de plopi.
Am devenit un om de zăpadă,
Transformat intenţionat în stană de piatră,
Privind la nălucile duse de vânt
Ce rătăcesc printre razele soarelui...

  

15 comentarii:

  1. si nu doar ei
    da' tu de cand culegi lacrimile din jur?

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna dimineata!
    Eu vreau sa ninga "de-adevaratelea".

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Scorpia: de cind bate vintul...
    @ Green: poate ai noroc :)
    @ Iulia: mistere, secrete, indicii...

    RăspundețiȘtergere
  4. Plang plopii ca au inflorit teii...:)

    RăspundețiȘtergere
  5. imi place ninsoarea asta; te gadila

    RăspundețiȘtergere
  6. Legenda plopului

    A fost odata un baiat tare rau. Cat era ziulica de mare, colinda prin sat si se tinea doar de rele. Cauta cuiburile pasarilor si le spargea ouale, chinuia bietii caini care nu-i faceau nici un rau, legandu-le cate o tinichea de coada si apoi luandu-i la goana. Dar cel mai mare pacat al sau era ca isi batea joc
    de oamenii batrani. Bunul Dumnezeu era foarte mahnit de purtarea baiatului, dar Se hotari sa incerce sa-l schimbe si o trimise pe pamant pe Sfanta Duminica. Aceasta se preschimba intr- o batrana sarmana si garbovita de ani si se aseza la usa bisericii in zi de sarbatoare, cand tot satul era strans la slujba. Ca sa-i incerce inima
    , batrana i-a cerut baiatului un mar sau un colac, dar acesta nu doar ca nu s-a indurat sa faca pomana cu un om sarman, dar i-a si raspuns urat bietei femei
    . Vazand atata rautate, Sfanta Duminica se preschimba la loc, inconjurata intr-un nor luminos. Toti satenii au cazut in genunchi, inchinandu-se in fata unei asemenea minuni si bucurandu-se de prezenta sfintei in mijlocul lor. Speriat, baiatul obraznic a rupt-o la fuga, dar in urma sa a mai auzit vorbele sfintei:
    - Stai pe loc, copil rau ce esti! Coborasem pe pamant pentru mantuirea ta, dar vad ca rautatea ta n-are leac. Nu meriti sa traiesti in chip de om, caci nu cunosti ce-s mila si indurarea. Sa te prefaci intr-un copac rece si nesimtitor, iar bucuria florilor si a fructelor sa n-o cunosti! Chiar in timp ce fugea prin curtea bisericii, copilul simti cum inima ii ingheata, trupul i se preface in trunchi, bratele in ramuri, iar picioarele in radacini adanci.
    Asa a aparut plopul...
    ...care si astazi creste cat mai sus, spre inaltul cerului, sa ceara iertare lui Dumnezeu si Sfintei Duminici, iar ca semn al parerii sale de rau isi misca neincetat frunzele, tremurand chiar si atunci cand nu bate nici o boare de vant. Plopul nu face nici flori si nici fructe
    , iar pasarile nu-si fac cuib printre ramurile sale. Oamenii nu-l sadesc in apropierea caselor, caci la vreme de furtuna, plopul este primul traznit de fulger, amintindu-ne astfel de pedeapsa pe care cei rai si nechibzuiti o vor primi.``
    p.s. ce fotografie frumoasa, ce comentariu frumos de la foto+grafie!

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Foto+grafie: şi cel mai bătrân, de lângă lei, a înflorit?
    @ Sophie: cine este alergic...
    @ Daniela: comentariul care îţi place este o împunsătură...în sens pozitiv...

    RăspundețiȘtergere
  8. Pe cel Batran nu l-am vazut inca. Am un pui indraznet si nebunatic langa bloc....isi incearca anul asta, prima data, puterile. Si, dupa o noapte plina de stele, m-am trezit ca a inflorit. Un pumn de floricele, doi pumni de frunze zburlite, verde crud si nebunia ca florile lui au parfumul mai tare decat al batranului salcam de langa el.
    Peste doua zile ma duc sa-l vad pe Batran...
    Si sa stii ca in oras inca nu se revarsa raurile de aur si miere....Poate peste putin timp, vor incepe noptile acelea nebune, dulci si pierzatoare de minti si de suflete :)

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Foto+grafie: după răsărit cade lumina frumos acolo...

    RăspundețiȘtergere
  10. Am eu impresia sau tu nu mi-ai aprobat comentariul de ieri la postarea aceasta?

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Josephine: cred că mi-a fost foame, iar comentariul tău a fost la îndemână :p. Sigur ai comentat la mine?

    RăspundețiȘtergere
  12. Sigur, am scris ceva de genul: "Să-ţi trimit o batistă?"

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Josephine: dar de ce nu o aduci de la Paris pe Paris?

    RăspundețiȘtergere
  14. Momentan trebuie să te mulţumeşti să te descurci tu cu batista în micul Paris, până când ajung eu în cel original...

    RăspundețiȘtergere