Cei nemişcaţi...

vineri, 6 mai 2011

Roberto Cacciapaglia - Sarabanda

Un gol, un plin.
Alt gol, alt plin,
amprente lăsate în joacă.
Numai cei nemişcaţi, paznicii timpului,
nu au avut de suferit...

Vera6 mai 2011 la 00:12
Dureroasă imagine...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
foto+grafie6 mai 2011 la 00:17
Ori au suferit toate cate le-au vazut. Si rar, cand copacii se umpleau de verde, s-au bucurat. Unde este al saptelea Leu?
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Toteu6 mai 2011 la 00:29
asa este,caci paznicii nu se identifica cu o perioada de timp.ei doar stau de paza la poarta timpului.unii oameni zic:eu sunt de la...,pana la...
umplem timpul cu ceva din noi...apoi zicem:acestia suntem noi.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Erys6 mai 2011 la 01:21
e apasator cand ma gandesc ca tentatia omului (timpul) devine o certitudine ((nemurirea pietrelor)...:)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Catalin6 mai 2011 la 12:12
@ Vera: şi în centrul oraşului...
@ Foto+grafie: la o altă focală :)
@ Toteu: efemeri...
@ Erys: şi ele se aleg cu amprente...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
foto+grafie6 mai 2011 la 12:16
Mi-ai omorat poesia :)))
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Sophie6 mai 2011 la 12:45
uimitor ce simetrie
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Catalin6 mai 2011 la 14:19
@ Foto+grafie: numai ultima propoziţie :)
@ Sophie: o simetrie din care mai cade, uneori, tencuiala...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Ellenna6 mai 2011 la 23:37
sunt nmiscati pentru ca au fost putrnici
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri