Opera are, în prezent, statutul de monument istoric,
crengile unui copac decorându-i capul,
iar cablurile, spânzurate de stâlpi, îi împăienjenesc privirile...
Este unul dintre monumentele cele mai privite,
cu prilejul ambuteiajelor din str. Mircea Vulcănescu,
sau de cei care aşteaptă microbuzul spre mare sau spre munte...
Boierul a murit în prima jumătate a sec. al XIX-lea,
lăsând României moderne patru feciori,
dintre care trei au fost mai căpoşi şi au ajuns premieri...
Revenind la prezent, trebuie să apreciem că băieţii din ex-Dealul Arsenalului,
locul unde s-a construit a doua clădire ca mărime din lume, Palatul Parlamentului,
nu au cel puţin câte patru copii, fiecare...
Probabil că ar fi fost mai greu ca toate progeniturile să ajungă premieri,
dar pe la Bruxelles, la Parlamentul European, s-ar mai fi găsit ceva locuri disponibile...
PS: statuia boierului, realizată de W. Hegel,
este amplasată în bulevardul ce-i poartă numele: Dinicu Golescu...
frumoasa fotografia!
RăspundețiȘtergere...parca si acum se gandeste la cat a evoluat tara noastra in comparatie cu alte tari...si cred ca va mai ramane pe ganduri multa vreme...
RăspundețiȘtergereCat de frumos impletesti istoria si muzica cu fotografia!
RăspundețiȘtergereImi place cum tine zapisul in mana. Si ce privire semeata are. De boier, domnule!
RăspundețiȘtergereDe ce nu se mai intampla decat lucrurile rele la fel? Ce a denaturat astfel realitatea cotidiana? Sau ce a facut ca oamenii sa fie altfel, total altfel? Sunt retorice intrebarile.
RăspundețiȘtergere