Singurul avantaj ale puilor este că stau la umbră...
Când aud un foşnet prin frunze îşi deschid, din reflex, ciocurile...
Nu au noroc de fiecare dată...
marți, 17 august 2010
Aşteptare
Singurul avantaj ale puilor este că stau la umbră...
Când aud un foşnet prin frunze îşi deschid, din reflex, ciocurile...
Nu au noroc de fiecare dată...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
oh, Doamne...necesitate, instinct si neputinta
RăspundețiȘtergereData viitoare cand te duci la ...fotografiat ia niste musculite in buzunar:)
RăspundețiȘtergerecate sufletelele erau in acel cuib, cate curse trebuie sa faca parintii sa le astampere foamea micutilor...dar se vor face mari si isi vor purta singuri de grija...
RăspundețiȘtergereCe vignetare frumoasa! Sper ca asa se numeste , daca gresesc sa ma scuze toata gasca si elita fotografilor si pozarilor.Aud niste fosnete, dar nu vreau sa stau gura casca! Va doresc sa fiti bine hranit!:P
RăspundețiȘtergere...important este ca sunt pregatiti pentru atunci cand apare...oportunitatea:-))...
RăspundețiȘtergereDesi la prima vedere nu le dam prea multe sanse, vor deveni pasari semete sau frumos cantatoare ce ne vor hrani visul de a zbura in continuare.
RăspundețiȘtergereNu-i atitudine singulară, ci la nivel de nație!
RăspundețiȘtergereNu aşa suntem toţi când întrezărim umbra unei şanse?
RăspundețiȘtergereCe 'dulci' sunt! Bine ca stau la umbra!
RăspundețiȘtergerecand i-am privit, mi am zis ca, mai presus de orice, vor...apa.
RăspundețiȘtergeredaca era iarna, precis nu asta era primul gand.
foarte tare! ce fomisti... da' vad ca unu singur a auzit fosnete... ori are auzul mai fin, ori e mai pofticios...sau doar mai guraliv :)
RăspundețiȘtergere