marți, 31 mai 2011
Mirosul florilor de tei...
Nana Mouskouri ~ A place in my heart
Cum ar suna să vă spună cineva că vă aşteaptă la tei,
iar odată ajunşi la faţa locului să uitaţi de orice ?
Parfumul florilor a devenit ameţitor...
luni, 30 mai 2011
Mirări...
La o margine de drum naţional, un indicator albastru stă în bătaia soarelui
şi menţionează că la o distanţă de doi km se află Fântâna Domnului...
Mă uit pe cer, opresc şi fotografiez lumina care sparge norii.
Din locul de unde pornesc razele, în zona albă, se vede un minuscul cap de om.
Totul este foarte simplu: este doar o întâmplare banală...
duminică, 29 mai 2011
Sunt cu capul în nori...
De Sfinţii Petru şi Pavel - Tuturor sărbătoriţilor
Am uitat.
Asta e...
Cum am uitat eu...au uitat şi alţii.
Totuşi...norii au farmecul lor.
Şi ce dacă...
Insomniac
Nu-i bai că plouă...
Mă mândresc cu casca mea de poliţist!
Şi apropo: eu nu dorm niciodată!
sâmbătă, 28 mai 2011
Oameni periculoşi...
CIA - Anturaje
Totul este foarte simplu:
eu văd o agentă CIA care foloseşte o acoperire de fotoreporter! :)
vineri, 27 mai 2011
Ultimul admirator al lui Traian...
Cândva, omul aflat pe soclu a fost adeptul băilor de mulţime, însă băile au devenit un lux...din cauza crizei.
Aşa că, un alizeu care a trecut printr-un căpşor blond a dus la concluzia că toţi am fi, în fapt, urmaşii lui...
Istoria este crudă şi calcă pe mai toată lumea în picioare, iar ceea ce părea imposibil se grăbeşte să-şi ocupe locul în amintirile contemporanilor: ultimul admirator al lui Traian se grăbeşte să-şi aclame idolul...
De la înălţimea soclului său, omul care şi-a respectat toate promisiunile (având o conştiinţă la fel de imaculată ca şi togile senatorilor romani) este mult prea ocupat ca să-i acorde o brumă de atenţie, încercând să imite gestul statuii Libertăţii, cea creată în ţara în care a pierdut un prieten...
joi, 26 mai 2011
Ochii scoşi ai iubirii...
Maria Stoianov - Trandafirii
Îmi place să cred că atunci când iubirea s-a ascuns într-o tufă de trandafiri, scoţându-şi ochii,
rozele aveau nuanţa şi formele identice cu ale trandafirului din fotografie...
***
"Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat:
-V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan.
Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Iubirea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata...pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milon!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecate, Minciuna - in spatele curcubeului (oarasi o minciuna...era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Iubirea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti...Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Iubirii. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi, IUBIREA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU..."
miercuri, 25 mai 2011
Norii mei nebuni...
Michael Lington - A new day
Ieri a fost un cer teribil de frumos.
Nu toată ziua...
Din păcate, cele mai frumoase imagini se văd atunci când nu ai aparat,
iar eu nu am avut acumulatori decât pentru câteva cadre...
PS: de astăzi şi până Luni voi avea reacţii întârziate...din motive de poziţionare.
Este posibil să nu mai pot întoarce vizitele.
Însă...voi recupera :)
Sau nu :p
Însă...voi recupera :)
Sau nu :p
marți, 24 mai 2011
Un mohican al condeiului...
Tufele de liliac scutură necontenit ciorchini înstelaţi, încărcaţi de mireasmă amăruie şi de vânt cu sonorităţi de aprilie. Detalii adolescentine sau crâmpeie de sărbători superioare celor intrate în nemurire prin tradiţie îndelungată? Farmecul verilor robuste, atârnând de prestigiul fructelor dulci, de grâul curgând pe cărări coapte şi de roua spărgând curcubeiele se povesteşte, într-o seară târzie, pe marginea unui pridvor.
Întâmplările verii, totdeauna ascunse sub luceafăr, speculate sentimental la bursa amintirii, ascunse în cutia deplorabil de singură a inimii, vândute închipuirilor de-o clipă, dar necomunicate nimănui, păstrate spre a popula cu ele tribunele goale ale bătrâneţii, reprezintă partea cea mai inspirată a nopţilor senine, şansa noastră de a ajunge după un secol sau mult mai târziu în punctul mort numit uitare, otrăvit cu piatră vânătă şi situat dincolo de orice siguranţă în scândurile circului prăbuşit.
Fănuş Neagu
(5 aprilie 1932 - 24 mai 2011)
luni, 23 mai 2011
Amintiri...amintiri...
Arturo Sandoval - A mi manera
Plouă cu găleata.
Mă uit la ceas.
Ar fi trebuit să ajungă...
În fond, orice om normal ar fi stat acasă pe o vreme ca asta.
Este o scuză rezonabilă pentru ca ea să rămână între pereţii ce dau spre parcul cu nume de femeie.
Oricum, nu am cum să verific dacă a plecat sau nu,
atâta timp cât se încăpăţânează să nu folosească un telefon mobil.
Probabil că va folosi unul atunci când se vor desfiinţa toate telefoanele publice cu cartelă din Bucureşti.
Probabil că va folosi unul atunci când se vor desfiinţa toate telefoanele publice cu cartelă din Bucureşti.
Felinarele conturează o siluetă pe zidul unei case de pe strada Pache Protopopescu,
în apropierea liceului cu nume de domnitor...
A ajuns. Nu are umbrelă.
Râde, picăturile de ploaie îi curg din părul lung şi auriu,
iar sunetul tocurilor i se pierde în noapte.
Ochii ei verzi se fixează în ochii mei căprui şi mai apuc să spun:
Putem să mergem în orice direcţie. Suntem numai noi doi şi cântecul ploii...
*
PS: băiatul care cântă la trompetă este membru al formaţiei Blazzaj.
*
PS: băiatul care cântă la trompetă este membru al formaţiei Blazzaj.
duminică, 22 mai 2011
Celor care iubesc macii...
Sunt acolo unde nu am mai ajuns de un an de zile: Sub sărutul luminii...
Restul vin de la sine: roiurile de ţânţari, doi şerpi cu gândul de a emigra
şi roşul bateriei de la laptop.
Sunt în lumea mea...şi fac macro.
E şi ăsta un gen de fericire... sau nu - având în vedere că o imagine nu vrea să se încarce :(
So: enjoy!
Zoia Alecu - Se întamplă
O imagine banală...:)
Tudor Gheorghe - Maturizare
Îmi place imaginea asta.
S-a întâmplat ca omul, rătăcit pe o stradă născută din entuziasmul Războiului de Independenţă,
să facă parte din banalul cotidian,
unde praful, câinii maidanezi şi alţi pietoni grăbiţi se plimbă printre maşinile ce au asediat trotuarele...
Cam aşa arată în prezent un fost preşedinte al Camerei Deputaţilor.
Este...neschimbat.
sâmbătă, 21 mai 2011
Noroc cu femeile...
Ne bucurăm că mai avem zone sălbatice în România. Cel puţin pe hârtie. În teren este cu totul altceva.
Nu contează câţi cai sălbatici sunt în Pădurea Letea...
Dacă nu vor mai fi acolo se va datora exclusiv bărbaţilor.
Din punct de vedere ideologic se dă o luptă între cei care au suflet şi cei care au uitat că mai au.
Românului îi place să protesteze, dar a devenit extrem de comod.
Un e-mail sau o scrisoare de protest au devenit suficiente.
Nu contează că a vuit internetul despre planificarea unui protest în faţa Guvernului.
La meetingul de ieri, la 6 p.m., femeile au fost majoritare printre cei 150 de participanţi...
Dacă se raportează cifra la numărul de locuitori ai Capitalei nu se va trece de 1 %...
Va fi un bun prilej pentru măcelari de a spune că majoritatea a aprobat tacit ceea ce se întâmplă în Pădurea Letea.
Natasha Bedingfield - Wild horses
vineri, 20 mai 2011
Sezon deschis...
Barry Biggs - Love come down
Poate că ea îi spune lui: Iubitule! Arăţi ca de luna a 5-a!
Dincolo de glumă, aştept ca Bucureştiul să devină port la Dunăre...
Să vedeţi atunci plajă printre vapoare, barje şi macarale...
Cum ideea cu portul are mai mult de 100 de ani, fiind adusă de doi arhitecţi francezi,
va mai dura până va prinde viaţă, probabil o altă sută de ani...
PS: în fundal: Piaţa Presei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
