ce loc pasnic...in lume si la distanta de ea... ce simplu ar fi daca ne-am gasi cu usurinta linistea mergand in astfel de locuri...doar ca se intampla rar sa fie asa...
mi-ar placea sa cred ca la schit sunt adapostiti si magari...sunt niste animale adorabile, care au prea putina protectie si atentie din partea oamenilor.
@ Pandhora: frânturi de timp... @ Erys: poţi să verifici la faţa locului... @ Dreamer: la cât de greu răspund...cred că deja ai aflat răspunsul... @ Vera: eu nu m-am dumirit, încă, ce este :) @ Elena: cu tancul pe care l-am cumpărat recent :) - http://catalinfudulu.blogspot.com/2011/02/h-601.html
Nu m-am hotărât, încă, ce să scriu mai întâi: - minunate, superbe fotografii! - nu se poate! drumuri după "Izvoarele Tămăduirii"... - curajos, de te-ai încumetat la drum pe ploaie! Cum se va mai zbici cărarea, îl voi vizita! Provocarea ta "a prins". Locurile, deşi nu-s spectaculoase, par atrăgătoare...
Floarea singuratică din imaginea a treia e o viorea (în unele zone i se mai zice albăstrea)... Suratele îi sunt şi pe marginea drumului, în prima imagine... şi, cu siguranţă, prin pădurea toată, e vremea lor.
@ Danielle Wolf: şi locurile şi oamenii... @ Foto+grafie: după orice drum...mai îmveţi ceva... @ Paul Radu Mircescu: da, bătrâne, Mănăstirea Bujoreni! Şi...ai dreptate! @ Jelly beans: the feeling is mutual.
ce loc pasnic...in lume si la distanta de ea...
RăspundețiȘtergerece simplu ar fi daca ne-am gasi cu usurinta linistea mergand in astfel de locuri...doar ca se intampla rar sa fie asa...
mi-ar placea sa cred ca la schit sunt adapostiti si magari...sunt niste animale adorabile, care au prea putina protectie si atentie din partea oamenilor.
RăspundețiȘtergerePe unde vine schitul asta, maica?
RăspundețiȘtergereAtât de singuratică pare floarea în cea dea treia imagine...
RăspundețiȘtergereGrozav!
si-ai mers pe jos bre?
RăspundețiȘtergere@ Pandhora: frânturi de timp...
RăspundețiȘtergere@ Erys: poţi să verifici la faţa locului...
@ Dreamer: la cât de greu răspund...cred că deja ai aflat răspunsul...
@ Vera: eu nu m-am dumirit, încă, ce este :)
@ Elena: cu tancul pe care l-am cumpărat recent :) - http://catalinfudulu.blogspot.com/2011/02/h-601.html
Nu m-am hotărât, încă, ce să scriu mai întâi:
RăspundețiȘtergere- minunate, superbe fotografii!
- nu se poate! drumuri după "Izvoarele Tămăduirii"...
- curajos, de te-ai încumetat la drum pe ploaie!
Cum se va mai zbici cărarea, îl voi vizita! Provocarea ta "a prins". Locurile, deşi nu-s spectaculoase, par atrăgătoare...
Floarea singuratică din imaginea a treia e o viorea (în unele zone i se mai zice albăstrea)... Suratele îi sunt şi pe marginea drumului, în prima imagine... şi, cu siguranţă, prin pădurea toată, e vremea lor.
RăspundețiȘtergereA meritat drumul :)
RăspundețiȘtergereManastirea Bujoreni!...Ai ajuns (si) acolo?!... Bravo! Ai sa vezi ce bine ai sa te simti!
RăspundețiȘtergerei love the picture of the flower with the sun. great blog. i'm following you!
RăspundețiȘtergerewww.kamjey.com
@ Danielle Wolf: şi locurile şi oamenii...
RăspundețiȘtergere@ Foto+grafie: după orice drum...mai îmveţi ceva...
@ Paul Radu Mircescu: da, bătrâne, Mănăstirea Bujoreni! Şi...ai dreptate!
@ Jelly beans: the feeling is mutual.
ce frumos...
RăspundețiȘtergerea vazut ultimele postari...sunt frumoase, calde, linistitoare:)
Imaginea(ultima) te duce cu gandul la vremurile lui Brancoveanu, Stefan cel Mare....
RăspundețiȘtergere