Am căutat o magnolie
sărutată de lacrima primăverii...,
promiţând că mă voi întoarce...repede.
După 1.000 de ani am ajuns în acelaşi loc,
constatând că încă mai sunt oameni...
În ritm latino...
...ce aşteaptă să vadă o magnolie sărutată de lacrima primăverii...
Cât s-au schimbat oamenii într-o mie de ani?
RăspundețiȘtergereai cautat o magnolie sa se asorteaze cu bluza fetei? :D
RăspundețiȘtergereatunci...lasa sa mai treaca o mie...:D
RăspundețiȘtergere"Ani intregi se par ca clipe/ Clipe lungi se par ca veacuri"...
RăspundețiȘtergerecautam cu mana întinsa spre infinit împletind bucuria de a fi cu ceea ce doar o dată primesti în viata ....era o vreme cand ploua cu ...timp...se pare ca azi ploua cu lacrimi de primavara colorate in culori de magnolie:)
RăspundețiȘtergerefaina mangolia :X:X:X
RăspundețiȘtergereLacrima de pe obrazul magnoliei alunecă...
RăspundețiȘtergere...stii, sunt multi care mai asteapta ca atunci cand se trezesc...sa afle ca oamenii au disparut (deci nu numai Cioran!)
RăspundețiȘtergeremagnolia arata ca o regina, plina de mister, de o frumusete sobra, neinduplecata, dar sigur sensibila la rece...
Imi place enorm a doua fotografie!!!
RăspundețiȘtergeresi-o raza..
RăspundețiȘtergereCata catifelare in lacrima primavaratica...! Molipsitoare!
RăspundețiȘtergereFotografiile de aici provoacă dependenţă. De natură, culori, de primăvară, inspiraţie şi linişte. De frumos!
RăspundețiȘtergerePe toate le găsesc "Sub sărutul luminii..."
Mulţumesc!
@ Septembrie: cât preţul unei secunde...
RăspundețiȘtergere@ Elena: bluza reflectă culoarea magnoliei :)
@ Pandhora: cam puţin :)
@ Sorina: veacuri galopând spre neştiut...
@ Calator spre infinit: iar timpul...atunci când ploua cu el...topea orele în secunde...
@ Pacatoasa: parcă spuneai că nu poţi iubi nimic...
@ Vera: sunt numai câteva picături de ploaie...
@ Erys: am ştiut odată... :)
@ M.: mie îmi place enorm filtrul din a doua fotografie, ascuns pe lână fată...
@ Smalldot: s-ar usca lacrima aşa :)
@ C.C.Mihailescu: în cazul ăsta...voi ocoli locul cu pricina :)
@ Ela: zâmbesc şi mă gândesc la ce o fi fost în mintea mea când am scris Sub sărutul luminii...;
Cu plăcere!