Norul alb şi firele timpului...

  

Orchestra Vincenzi ~La Danza del Sole~

Amândoi stăm pe un nor alb,
privind cum ceilalţi nori trec pe lângă noi,
fiind pierduţi într-un timp al tăcerii.
Avem acelaşi gând:
să tragem la sorţi şi să-i dăm norului ceva viteză.
Încep să plutesc, lăsându-ţi apanajul norului alb,
gândindu-mă că de jos, din furnicarul cu oameni,
voi putea privi dintr-o altă perspectivă cerul albastru,
cu norii albi pierduţi într-un timp al tăcerii.
Şi totuşi, zâmbesc:
eu am ales altfel decât au hotărât sorţii...
Undeva, pe un nor alb, un om îşi deschide umbrela,
apărându-şi silueta de o ploaie de vise şi speranţe,
fugită din şoaptele Universului...
Altundeva, pe firele ruginite ale timpului sărutat de glasul apei,
un om îşi ţine palmele căuş,
adunând vise şi speranţe în culorile viitorului.