Hooked On Classic ~ Rodgers & Hammerstein
Un cetăţean merge pe peronul unei gări
şi-l abordează pe un om în uniformă care-şi savurează ţigarea:
- Să trăţi domn' şef de gară! O ţigare, se poate?
- Poftiţi!
Cetăţeanul mai merge câţiva metri, se întoarce şi se uită lung la omul cu ţigarea, exclamând:
- Să trăţi domn' ceferist! Dar un foc n-aveţi?
- Poftiţi!
Îşi aprinde cetăţeanul ţigarea, trage două fumuri lungi şi după ce mai face câţiva paşi
se opreşte şi se uită lung la omul care şi-a făcut pomană cu el, spunându-i:
- Auzi, băi nene! Nu-i aşa că nu eşti decât acar?
*
Nu-i aşa că fata, după ce va învăţa să meargă singură pe coardă,
va uita de mănuşile băiatului? :)
La poarta unui oraş, aşezat pe un scăunel de lemn stătea un bătrânel. Cum rămăsese singur stătea acolo şi mai povestea cu cei care intrau şi ieşeau din oraş.
RăspundețiȘtergereÎntr-o zi de bătrânelul nostru se apropie un călător care îl întreabă:
- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestui oraş?
Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii oraşului de unde vii?
- Egoişti şi răi. De aceea mă bucur ca am putut pleca de acolo.
- Aşa sunt şi locuitorii acestui oraş, răspunse bătrânul.
Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
- Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestui oraş?
Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:
- Cum erau locuitorii oraşului de unde vii?
- Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
- Aşa sunt şi locuitorii acestui oraş, răspunse bătrânul.
Un negustor care îşi aducea pe acolo caii la adăpat auzise aceste convorbiri şi, pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărta, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:
- Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?
- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere.
Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei.
Poate manusa se poate uita,dar ajutorul ba!
RăspundețiȘtergere...depinde de fata...iti dau trei exemple personale...
RăspundețiȘtergere1...am invatat sa schiez din curiozitatea starnita de entuziasmul unui om pe care il credeam incapabil de trairi puternice...si acum iubesc acest sport mai mult decat mi-as fi inchipuit vreodata...iar pe el nu am sa-l uit nicicand...a adus in viata mea o bucurie care cu greu poate fi egalata si un loc care se muleaza perfect pe sufletul meu...Cavnic...iar betele pe care mi le-a facut cadou si care ma insotesc la fiecare iesire...le tin aproape de mine...indiferent de anotimp...
2...mai nou imi exersez mintea jucand sah...partenerul meu de sah e cel mai bun din cati cunosc...la acest capitol...ieri m-a ambitionat...enervandu-ma...pentru prima data...asta nu inseamna ca am sa-l uit pe Fischer:-))...nu...pentru mine e omul care mi-a amintit ca pe vremuri imi placeau..."nebunii...caii...ofiterii" :-))...si care m-a reinvatat...inconstient...sa jonglez cu ei...ce n-am reusit inca e sa-l...inving...dar nu e timpul pierdut...
3...anul trecut cineva m-a descoperit in spatiul virtual...s-au asezat intre noi mii de randuri si ganduri...si un sentiment atat de familiar ca si cum ne-am cunoaste de-o vesnicie...in fapt...nu ne-am vazut niciodata...
...My Winter...Fischer si...Maria...persoane care si-au lasat amprenta in existenta mea...oamenii cu care sufletul meu se simte bine...si in a carui memorie afectiva s-au fixat puternic...
Uneori, isi va intinde bratele, cautandu-si echilibrul.....
RăspundețiȘtergeremanusileee....dar ce-mi plac pantalonii fetei:P
RăspundețiȘtergere@ Liana: istorie cu iz oriental...
RăspundețiȘtergere@ Angi: mănuşa intră la...consumabile :)
@...just me...: nebuloasele zilei de miercuri...
@ Septembrie: echilibru în singurătate...
@ Monica: eu mă gândesc la ce marcă de telefon avea în buzunar :)