joi, 13 octombrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
skip to main |
skip to sidebar
Translate
Despre mine
Totalul afișărilor de pagină
Postare prezentată
Alcibiade
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Vacation on hwy 101 (1)Acum un an
-
-
-
-
-
Toamnă atemporalăAcum 8 ani
-
DimineaţăAcum 8 ani
-
Persoane interesate
Arhivă
-
►
2024
(329)
- ► septembrie (30)
-
►
2023
(367)
- ► septembrie (30)
-
►
2022
(367)
- ► septembrie (30)
-
►
2021
(365)
- ► septembrie (30)
-
►
2020
(365)
- ► septembrie (30)
-
►
2019
(367)
- ► septembrie (30)
-
►
2018
(366)
- ► septembrie (30)
-
►
2017
(364)
- ► septembrie (30)
-
►
2016
(367)
- ► septembrie (31)
-
►
2015
(366)
- ► septembrie (30)
-
►
2014
(374)
- ► septembrie (30)
-
►
2013
(393)
- ► septembrie (30)
-
►
2012
(774)
- ► septembrie (50)
-
▼
2011
(880)
-
▼
octombrie
(79)
- Surâsul toamnei...
- Nedumerire...
- Când asfaltul frige...
- Determinare...
- Feţele timpului...
- Pauză de tras sufletul...
- Pe mâini bune...
- Alt drum spre nori...
- ***
- Pe drumuri de munte...
- Pe drumuri de munte...
- Cantităţi...
- Călător prin România...
- Omul cu răbdare matusalemică...
- Culorile zilei...
- Momente în timp...
- Plimbare printr-un vis...
- Pe cai!
- Ipostaze...
- Printre ţipete de pescăruşi...
- Liniştea dintre cer şi pământ...
- Când vei obosi...
- Când vremea se răceşte...
- Omul urmărit...
- Drumul spre cer...
- Lav&Kara
- Casa de la marginea drumului...
- O filă din jurnalul unei fete...
- O picătură de Românie...
- Doi ochi căprui...
- Acoperişul ştirb...
- 13!
- Când se joacă vântul...
- În tandem...
- Singurătate...
- O picătură de iarnă...
- O picătură de toamnă...
- Iarna de la mijlocul toamnei...
- Încă toamnă...
- Viitorul în mişcare...
- Alergând prin viaţă - reloaded
- Alergând prin viaţă
- Creaţia timpului...
- S-a mai dus o zi...
- Vom avea trenuri de mare viteză...
- Viaţă de câine...
- Cei care caută...
- Bezna din vorbele unora...
- Planuri...
- Copacii NATO...
- Poate am mai mult noroc...
- Linişte aparentă...
- Relaxare...
- Fata cu ochii verzi...
- Ascultând şoaptele timpului...
- Cu spatele la viaţă...
- Chiar aşa?
- Direcţii...
- Horia Vârlan
- 1+1 = 4!
- Prizonier pe aripile timpului...
- Dragoste şi pasiune...
- Nedumerire cotidiană...
- Dragoste şi pasiune...
- True Blood
- Omul avion...
- Omul prevăzător...
- Elena Gheorghe
- Dorinţa...
- O aromâncă fericită...
- Când oamenii se topesc...
- Zâmbete la pătrat...
- Lecţia de viaţă...
- O clipă de viaţă...
- Love story...
- Privind înapoi....
- Cât de înşelători pot fi norii...
- Contraste...
- Cei care răsar din cer...
- ► septembrie (79)
-
▼
octombrie
(79)
-
►
2010
(727)
- ► septembrie (60)
Teme
abstract
animale
apus
Arad
arhitectură
armată
artă
Barcelona
Bucureşti
Bulgaria
Cipru
Cluj-Napoca
cotidiene
Cracovia
de noapte
de stradă
Dunăre
eveniment
flori
Franta
Grădina Cişmigiu
greutăți cotidiene
iarnă
insecte
istorie
Italia
Lara Croft
Lisabona
Londra
macro
Maramureş
metrou
monumente
munte
New York
nori
Oradea
Parcul Carol
Paris
păsări
peisaj
plajă
poliţie
Polonia
portret
primăvară
răsărit de soare
religie
Roma
România...te iubesc...
strada
SUA
Switzerland
teatru
toamnă
Veneția
vernisaj
De ce e asa de incruntata?
RăspundețiȘtergere:) interesanta ideea de titlul numai ca fetita pare speriata....sper ca nu viata e de vina! seara faina!
RăspundețiȘtergereCe expresie tristă are...
RăspundețiȘtergerea ciupit-o un porumbel :)
RăspundețiȘtergereRozul este inca parte din viata ei?
RăspundețiȘtergereEste suparată că porumbeii au fost mai rapizi decât ea. Despre roz aşa se pare...
RăspundețiȘtergere