Lucruri mărunte...

   

ILIE MICOLOV - SUNT ROMAN

 

Cândva, Adrian Păunescu, Grigore Vieru și Leonida Lari au povestit unui grup de oameni
despre ceea ce ar fi dorit să devină atunci când au fost adolescenți.
Îmi amintesc că Grigore Vieru ne-a lăsat cu gura căscată:
Eu visam să trec granița în România și să mă fac cioban!
Aș fi stat pe munte, cu oile mele, și nu aș fi dat socoteală la nimeni.
Pe fugă, în prezent, am luat pulsul vieții de cioban.
Omul ce își cară bidoanele cu lapte,
și care a avut răbdare pentru a se opri și să dea foc bălăriilor de pe marginea drumului,
are 1.000 de oi și un băiat care îi duce, cu TIR-ul, marfa în străinătate -
oile nu le mai vinde de ceva vreme în România.
Dacă vă veți opri la un pahar de vorbă, ciobanul vă va spune să treceți și pe la căsuța lui,
după ce veți coborî de pe munte, ca să cumpărați brânză cu 20 lei/kg.
- Care căsuță, veți întreba...
- Cea micuță de acolo, va spune ciobanul, și va arăta cu mâna spre dreapta.
Dacă vă uitați, veți vedea două imobile: unul mic și prăpădit, cu pereții din pământ,
dați cu var, și un altul cu trei etaje și mansardă: o vilă galbenă...
- Vorbiți de casa cu pereții albi, veți spune fără să vreți...
- Nu! Căsuța mea este cea cu pereții galbeni!
Probabil că dacă Grigore Vieru și-ar fi dus visul până la capăt...
ar fi locuit într-o căsuță prăpădită, cu pereții galbeni, plimbându-și oile cu TIR-ul,
însă am fi fost lipsiți de opera omului cu metaforele albastre...