Ceea ce iubeşte un bărbat...

   

The Boys  - The   Shadows

...ţine întotdeauna strâns la piept,
aproape de inima lui,
şi nu va împărţi cu nimeni...
pentru nimic în lume...

Încă împreună...

 

  Laisse- moi t'aimer 

Stau unul lângă celălalt.
Ignoră trenurile care trec.
El se uită la ea, ea se uită la el.
Încep să-şi vorbească despre iarnă, brazi, visele din copilărie.
El a absolvit de un an. Ea va absolvi anul ăsta.
Curios...sunt amândoi din acelaşi oraş.
El ar vrea să rămână aici. Ea nu...
Îşi promit să se mai vadă, schimbându-şi adresele şi numerele...
Mai vine un tren, iar el pleacă primul...

Te va iubi şi ea!

 

 Love in Sicilia  

Te va iubi şi ea!
Te va iubi şi ea ?
Te va iubi şi ea...

  

Mălâncrav...

În deceniul trecut, prinţul Charles s-a rătăcit în zona Sibiului, ajungând la Mălâncrav.
Plăcându-i o casă, a unor saşi, a cumpărat-o cu tot cu dotări cu numai 6000 de EUR,
transformând-o în reşedinţa sa de vară.
În localitatea amintită exista şi o livadă, cu o suprafaţă de 100 de hectare,
lăsată într-un stadiu tipic românesc: în paragină...
Aşa se face că, în 2002, prinţul a cumpărat şi livada prin intermediul unei fundaţii pe care o patronează,
iar apoi a investit în amenajarea unei fabrici în care se produc anual 22.000 de l de suc de mere.
Fără iniţiativa prinţului nu ar fi existat brandul Mălâncrav
şi nu s-ar vorbi despre un produs 100 % natural, realizat din mere româneşti.
Banii obţinuti din vânzarea sucului sunt investiţi în reabilitarea clădirilor
şi în infrastructura din Mălâncrav...

   

APPLE JUICE  Adara - Anyway 2011

Slalom...

Oamenii cu reclame ne îndeamnă să vedem...

   

Marie Laforêt - Mon Amour Mon Ami

...că un Puric este mai puţin atrăgător în comparaţie cu Codul Fiscal...

...la muzica cu licenţă nu se înghesuie nimeni...

...iar covrigii sunt la mare căutare.

Printre picături...

   

Galben şi portocaliu...separate.

Oscar Haris & Debbie - Dream on 

Aceleaşi culori...însă cu roluri inversate.

Apropiate...

PS: mai este şi o mireasă pe acolo...

Întâmplare...

 

 Inessa Lee - Write Me

Din cauza frigului,
cutiile în care sunt expuse cadourile şi-au păstrat dimensiunile,
iar conţinutul acestora s-a micit...


 

Se mai întâmplă...

 

 Adele - Rolling In The Deep

...ca buzunarele să fie văduve...


 

Agitaţie...

Cândva, într-un film, un actor român avea o replică repetativă: Ocupaţi gările!
De astăzi, orice spaţiu liber de pe trotuare a fost ocupat de...mărţişoare...

Don Omar - Danza Kuduro

 Amatorii se uită la preţ...

Aleg o inimă...învelită într-o frunză de trifoi.

Inima se multiplică...

Şi se mai dă şi rest...destul de puţin...

Constatare...

 Josh Groban - You Raise Me Up

Am ajuns la capăt...;
da, acolo unde mi-am dorit  de ceva vreme: la capătul lumii...
Este teribil de frumos aici.
Şi totul pare pustiu...
Cerul începe să plângă,
acoperind lumea cu picături mici şi efemere de fericire...
spălând nebuloasele unei zile în care un tren a ajuns la peron special pentru o singură persoană...

Plutire efemeră...

   

Marta Sanchez & Carlos Baute - Colgando en tus manos

Obstacolul...

 

 Oh Land - Sun of a gun

Este cel mai tânăr dintre toţi.
Îl privim ca pe copilul serviciului.
S-a angajat după terminarea liceului, la IT,
iar în paralel s-a înscris şi la facultate.
Patru ani au trecut repede, uneori cu restanţe.
I-a mai rămas ultimul hop: licenţa.
Şi-a luat frumos dosarul în braţe şi a mers să se înscrie...
Stop joc! Nu se poate!, i-a spus cineva la comisie...
Cândva, prin anul al doilea, o profă i-a zis la telefon că a promovat examenul la Doctrină.
În catalog...figurează cu examen picat...
Şi aşa...mai are de aşteptat până la următoarea sesiune...
Însă, drumul nu ar avea niciun farmec...fără obstacole.



 

Dansul alb...

Cei care au fost atenţi...

   

Balsam pentru suflet

...la marea de purici...

...au avut vreme şi pentru căutat semne...

Ciudăţenii...

   

Sunt într-o mare dilemă...

 
Mi-am dorit întotdeauna să văd un om teleportându-se...
aşa cum se folosea în Star Trek...
Viaţa bate filmul...aşa că zilele trecute am prins un om învăluit în lumină...
în timp ce se teloporta.
Omul stă mândru în centrul imaginii, încadrat de cercul negru...
Curios lucru...oare de ce nu au ales proprietarii o altă culoare de vopsea pentru gard?
Sau de ce nu au pus romburi în loc de cercuri?
Mă voi întoarce la locul cu pricinia.
Nu vă faceţi griji pentru mine.
Ştiu că dacă mă voi teleporta nu am cum să mă reîntorc...pe aici.
Obiectivul meu e cu totul altul:
sper ca data viitoare când va mai fotografia cineva gardul să fie măcar praful şters!

Cinci...

   

  Muzica...doar muzica rămâne...

Deocamdată nu se negociază preţul...,
însă cumpărătorul este îmbiat să aleagă mai mult de un bucheţel.
Săracele bucheţele...au ajuns aşa de mici;
practic, două legături de anul ăsta
ajung la volumul unuia de anul trecut...

Semne...

Orice este interzis...
până la proba contrarie...

   

Miracle of love - GREGORIAN

şi...nu-i asa?
florile rupte plâng chiar şi iarna...

Frumosul cotidian...

În oraşul gri,
frumosul cotidian nu poate exista decât rupt din context,
răsturnat sau înceţoşat...

 

 De sudamerica con amor

 

Printre picături...

   
Hey

 
Fulguieşte...;
oamenii stau la rând, în mai multe locuri.
Unii preferă vinul fiert, iar alţii cafeaua.
Cu tot cu întăritori, mai mult de două ore nu se poate sta afară
la punct fix.
Fulgii de nea se înteţesc;
poliţiştii blochează o bandă şi fac un filtru,
iar cineva se uită zâmbind la ei...

Mirări...

   
Un alfel de romance ...

 

Sunt mai negru decât un corb, din cauza podoabei capilare.

Astfel sunt întrebat fie dacă m-am vopsit cu negru, fie dacă nu sunt zburător...

Când mă gândesc la principala calitate a unui bărbat

realizez că ar fi bine să mai existe cineva care să scrie ore în şir stând în picioare la birou,

iar atunci când vine vorba despre o femeie primul lucru care-mi vine în minte, ca şi calitate, este zâmbetul.

I-am preţuit întotdeauna pe prietenii pe care nu i-am putut vedea atunci când am vrut,

chiar dacă m-am agitat mult pentru asta, defect datorat câmpului electromagnetic.

Acum câţiva ani, la o testare psihologică, o doamnă doctor s-a uitat în ochii mei şi mi-a spus:  

Ce ai să faci când ai să te plictiseşti? Altceva...am crezut, însă toate au o limită...

Cea mai mare fericire ar fi să ajung la capătul lumii, deşi aşa ceva nu există;

nu îmi place să mă uit la nenorociri, deşi viaţa mă obligă să le contabilizez,

iar ideal ar fi să pot trăi într-un loc în care să fie mereu numai soare.

Prefer culoarea albastră, ruptă din cer, 

nu ştiu de ce mă atrag florile roşii cu raze de soare amestecate în ele

şi aş sta ore în şir să mă uit la zborul în cerc al unui vultur, 

chiar dacă acesta nu se poate rătăci în rândurile lui Gerald Malcom Durell.

Sper să nu ajung ca şi în Mantaua lui Gogol

şi nici să devin ca în Răceala lui Marin Sorescu,
însă nu m-ar deranja să fiu în locul colonelului Chabert
şi nici să sfârşesc ca în Immortal Beloved.
Ar fi fost ideal ca Nicolae Grigorescu şi Ioana d'Arc să fi fost contemporani,
urăsc Dunărea şi Prutul că nu au devenit prăpăstii când a trebuit
sau că Regatul Cerului este o iluzie ce a murit în săbiile agitate sub zidurile Ierusalimului.
Mi-ar fi plăcut să pot levita încă de la naştere,
iar la final să nu fiu ajuns ca şi în Wanted.
Îmi place să cred că greşelile care nu sunt fatale pot fi trecute cu vederea
şi că cel mai bine este să privesc realitatea pe dos, în baza principiului: Zâmbeşte! Mâine va fi mai...
Şi cum toate au un final, vinovată de aberaţiile pe care le-am scris este Ana Maria, alias Anima...

Borna...

   

Instrumental...

Un tren opreşte într-o gară după 10 ore de mers...
Fata cu părul brunet coboară pe peron, la patru dimineaţa,
bucurându-se că a fugit de la Constanţa
şi că a ajuns tocmai în inima Transilvaniei.
Adevărul este că astăzi i-a venit rândul...
să se bucure de soare, de oameni şi de flori, chiar dacă este iarnă
şi chiar dacă este departe.
Se uită mai atentă la linii. Acarul lipseşte.
Astăzi este liber, cu siguranţă, iar macazul nu va avea cine să-l schimbe...

Marioneta...

   

Marionetas de carton

O scenă care se repetă mai mereu,
fiind întreruptă de sunetul unui telefon...
atunci când devine mai interesantă.
Probabil că, dacă s-ar insista ceva mai mult,
patrupedul ar putea învăţa să şi danseze
după un anumit sunet de apel...

O fărâmă de timp...

   

Am legat copacii la ochi...

Timpul alergă bezmetic,

amestecând fulgii de nea

care şi-au adus aminte

să ne mai viziteze...

Dincolo de aparenţe...

o simplă mişcare din degete

poate schimba o lume...

în bine sau în rău...

şi

nu-i aşa că degetele iubesc

cel mai mult

cuvântul delete?

 

Parcări în stil european...

   

Tarantella napoletana

 
Avem parcări în România; puţine, insuficient dotate, rele...
mai există şi o mână de şoferi zăpăciţi...;
stăm încă bine la capitolul parcat maşini,
având în vedere că nu am ajuns chiar aşa de imposibili ca italienii...

Cei care privesc...

El se uită...

   

Cauboiu' Nelu

Şi ei se uită...

...la portocala ei...

Privind viitorul...

   
Domenico Modugno - La lontananza

Oameni şi oameni...

Eu aştept...

   

Sentimentos  - Classic  Tango

Ea aşteaptă...

Ea a aşteptat...

Ele...au fost aşteptate...

Răspunsul...

   
Oldies...  

Lord, Georgel şi Gigel...

 

 Eugen Doga - Paraiasele

Georgel este un inginer din generaţia veche,
cea care în nopţile de vară învăţa în copaci...
Gigel este un inginer din generaţia ceva mai nouă,
care nu s-a bucurat de statul în copaci...
E zi de salariu. Georgel şi Gigel sunt fericiţi.
E ziua în care nimeni nu îi intreabă de sănătate...
Îşi scot banii de pe carduri, cumpără câteva sticle cu vodcă
şi se închid în biroul primului, la etajul patru...
Rad conţinutul a două sticle, aducându-şi aminte de supărări...
Amândoi au fot deranjaţi de un câine, Lord, care le-a făcut pantalonii franjuri.
Oamenii cu ochii tulburi ajung la maşinile personale, înarmându-se cu două leviere...
Pe Lord îl găsesc la una dintre porţi, culcat în postul de pază al unui jandarm,
măsurându-i gâtul cu un levier.
Jandarmul, cu ochii cât cepele, raportează incidentul...
Vitejii ajung în faţa comisiei de disciplină.
Nu-şi mai amintesc nimic, dar li se pare bizar că nu mai văd câinele pe aleile instituţiei.
Inginerul mai în vârstă, ca să nu mai fie luat la întrebări, recunoaşte incidentul.
Cei doi sunt sancţionaţi cu reţinerea a 10 % din salariul pe trei luni.
Au trecut 90 de zile...
Este o nouă zi de salariu, ziua în care Georgel şi Gigel nu sunt întrebaţi de sănătate...
Cei doi umblă pe carduri, îşi cumpără patru sticle cu vodcă şi se închid în birou.
După trei ore şi două sticle golite, vitejii îşi amintesc de supărări...
pomenindu-l pe Lord, cel pe care l-au plătit foarte scump în ultimele trei luni de zile...