duminică, 11 septembrie 2011

Un trabuc şi mai multe dorinţe...


   
Rosebud - Have a cigar


Oare câte dorinţe şi-ar putea pune un om în timp ce fumează un trabuc?
Ce s-ar putea întâmpla cu dorinţele dacă trabucul s-ar stinge în timp ce omul şi le pune?
Cum ar fi viaţa dacă ar trebui să pufăim câte un trabuc atunci când facem inventarul dorinţelor uitate/nerealizate?
Oare dorinţele ar fi de acord să fie alese printre aromele trabucului?
Nu-i aşa că aţi uitat cea mai mare dorinţă din copilărie, oricum o himeră,
şi că cea mai mare şi recentă dorinţă vă hăituieşte imaginaţia?
*
Roma,
Via Sistina


6 comentarii:

  1. Drumul pana la imaginea pe care trabucurile o au astazi a fost unul lung. Inainte de Primul Razboi mondial trabucurile erau mai populare decat tigarile obisnuite, dar costurile de fabricatie si de cumparare au facut ca trabucul sa treaca pe plan secundar. Un impact decisiv in formarea aurei mistice in care sunt invaluite tigarile de foi l-a avut embargoul impus Cubei in 1962 de catre Administratia Kennedy, trabucurile cubaneze devenind astfel un bun pretios si foarte greu de obtinut, exclusiv prin cai ilegale. Profilul fumatorului de havane este usor de schitat: "In majoritatea cazurilor este un barbat peste 30 de ani, cu putere financiare peste medie, un om al gusturilor rafinate. Fiind inzestrat cu o educatie a luxului isi gaseste relaxarea in compania unei havane". Have nice day!

    RăspundețiȘtergere
  2. Recomdabil ar fi ca persoana sa aiba o masca de oxigen la indemana.

    RăspundețiȘtergere
  3. ce de intrebari iti pui in ultima vreme! de se stinge trabucul, se fumeaza dorinta. de se stinge si dorinta, se poate fuma viata...rezista ceva mai mult aprinsa :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Noi haituim dorintele....pana cand dorintele, inspaimantate, se refugiaza la marginea memoriei...

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Geanina: ziua a trecut prea repede.
    @ Ionescu: pui oamenii la cheltuieli...:)
    @ Erys: viaţa arde...focul se stinge...
    @ F+G: sau de lume...

    RăspundețiȘtergere
  6. viitorul este tot ceea ce a uitat trecutul..

    RăspundețiȘtergere