JAMES LAST & GH. ZAMFIR - A MORNING IN CORNWALL
Lacrimile timpului
nu pot opri semnele
ce vin tiptil,
acoperind visele cu nuanţe ruginii...
Paşii risipiţi printre amintiri
caută ferestrele sufletului,
sărind peste albastrul sărat,
iar degetele mângâie firele de nisip din care s-a desprins o cochilie găurită,
fixată la ochi ca o podoabă şi sărutată, în final, de razele apusului...
Sufletul nu uită niciodată, deşi timpul acoperă fărâme de vise, închide uşi şi ferestre pe care le găsim peste ani şi ani ferecate. Întrebarea e, să ne încumetăm să le deschidem pentru a căuta sărutul soarelui?
RăspundețiȘtergeresunt cu mesaj constatarile tale:)
RăspundețiȘtergerece ma bucur ca a venit toamna:)
sufletul are incredere in raza de lumina:)
RăspundețiȘtergereConstatari si proces verbal...da...
RăspundețiȘtergereExceptionale imagini!
acuz toamna, aici de fata, de distrugerea viselor cladite in castele de nisip! o acuz dar o iubesc!:)
RăspundețiȘtergereSuperbe ..ce mai te pricepi ;) !
RăspundețiȘtergere@ Josephine: sufletul...; nici anticii nu i-au lămurit esenţa...
RăspundețiȘtergere@ Călător: cât timp nu adie vântul...
@ Wind: o aventură cotidiană.
@ Geanina: verdele încă domneşte...
@ Crisa: mă pricep să ridic dune din trei fire de nisip :)
the first picture is amazing! and I love the music:)
RăspundețiȘtergerefrumoasa insiruire de poveste...si caldura razelor din privire.sa vrei sa te uiti noaptea la soarele imprastiat in mii de stele...
RăspundețiȘtergere@ Monica: a venit...dar nu mai mergi la şcoală...
RăspundețiȘtergere@ Edita: muzica are sâmburi româneşti...
@ Toteu:ţi-l poţi închipui...
faine fotografii...
RăspundețiȘtergere@ Gabriela: tot departe am rămas...
RăspundețiȘtergereConstat ca picura! Bine ca nu curge...
RăspundețiȘtergereEu văd că pluteşte...
RăspundețiȘtergerePluteste? Nu vezi bine!
RăspundețiȘtergereImi place foarte mult cea dea doua fotografie...Ai surprins timpul in miscare.Uau!
RăspundețiȘtergere@ M: nu pluteşte în a doua fotografie?
RăspundețiȘtergere@ Vera: este la o fântână din str. Washington...
de ce sa il inchipui cand el e ca un suflet in acele stele?
RăspundețiȘtergereNu! Picura frunze! :)
RăspundețiȘtergereCe-i vei spune timpului cand la apus va ajunge?
RăspundețiȘtergereCe le vei spune viselor cand toamna le va ruginii?
Ce le vei spune amintirilor cand prezentul il asculti?
Ce le vei spune degetelor cand n-or sa vrea a te mai asculta?
Ce ii vei spune chochiliei c-ai ridicat-o din nisip pentru propriul ochi?
Si nu in cele din urma...
Ce iti vei spune tie cand.. catre tine obiectivul il vei indrepta????
:)
@ Toteu: aşa...ca fapt divers.
RăspundețiȘtergere@ M: când ai văzut ultima oară o piculină?
@ Racla: Timpul să-şi facă un autoportret cald, viselor să zboare pe lângă curcubeu, amintirile să aştepte, iar degetele nu au de ales; cochilia nu a stat la ochiul meu, iar de îndreptat obiectivul înspre mine...mi-ar trebui mâini lungi de câţiva metri...
:))
RăspundețiȘtergereNu cred ca am vazut vreodata. Spune pana la capat!
RăspundețiȘtergereMie îmi pare că timpul a stat în aceste imagini.Reușite fotografii !
RăspundețiȘtergere@ Dreamer: dar un melc? :p
RăspundețiȘtergere@ Marius: din păcate, în alte zile, în acelaşi loc a lipsit...farmecul.
foarte frumoase toate postarile din Italia ...felicitari
RăspundețiȘtergere@ Sunt roua: ok! Merci!
RăspundețiȘtergereAm melci destui in gradina!
RăspundețiȘtergereSa nu crezi ca nu observ detaliile. Poate nu par asa, dar le vad!
Dar lipseşte Senatorul melcilor :p
RăspundețiȘtergere