Privind prin colţul de lumină...
Fata şatenă îşi şterge lacrimile, muşcându-şi buzele la intervale scurte de timp.
Ochii i s-au înroşit şi spune doar pentru ea:
Nu trebuia să uit! Nu aveam motive să uit! Cum am putut să uit şarpele ăla de subiect?
Listele cu rezultate sunt lipite pe unul din geamuri.
Şatena nu are curaj să le vadă...
Mă uit în locul ei şi îi spun:
9.98, asta scrie la tine...
Trecerea de la lacrimi la zâmbet...nu a fost decât o problemă de secunde...
:) Admiterea la facultate?
RăspundețiȘtergereNeatentia costa lacrimi... :)
RăspundețiȘtergere:)..și pentru mine se uitau alții:) Sper ca toată viața să-i fie zâmbet...
RăspundețiȘtergereSi pe mine m-a ajutat D-zeu sa nu am emotii in fata listelor. Parca era un facut sa ajunga fie fratele, fie tatal meu sa vada listele inaintea mea.
RăspundețiȘtergereNoapte buna!
dar putea fi 10!!!! daca nu uita... :)
RăspundețiȘtergerece happy face.. e chiar ea subiectul poveştii Dvs?
RăspundețiȘtergere@ Costea: numai acolo există admitere?
RăspundețiȘtergere@ Anima: uneori...
@ Septembrie: zâmbet cu privire spre trecut...
@ Gabriela: îmi amintesc de Draga Olteanu Matei când a povestit, prin 1991, că atunci când a dat admiterea la actorie l-a rugat pe Amza Pellea să se uite în locul ei...
@ Lavinia: a fost în primii trei...
@ Carmenuta: răspunsul este scris pe unul dintre firele de păr...