Cărăușul...

ATB - No fate

Cărăușul este un titlu destul de blând, chiar mincinos aș putea spune, care încearcă să cosmetizeze involuția sau faptul că modernizarea este numai un cuvânt de dicționar, ce nu se poate adapta pe plaiurile unde Dumnezeu, din greșeală sau neatenție, și-a vărsat coșul cu bunătăți...

Cum trecutul nu vrea să moară, constatăm că suntem mai ancorați în Evul Mediu din punct de vedere al tehnologiei din agricultură, cu câteva mici ajustări, care nu schimbă foarte mult datele problemei.

Carele cu boi din perioada interbelică au fost înlocuite cu cai, însă căruțele au continuat să aibă, chiar și în ani `80, roți din lemn, acoperite cu șine metalice. Atunci s-a produs o mică mutație: multe din tractoarele care înnegreau câmpurile au fost scoase din uz, iar roțile utilajelor au fost montate la căruțe, fiind folosite și în prezent. Inovația a dus însă la decesul treptat al tâmplarilor, care și-au restrâns domeniul de activitate la producerea unor mici obiecte de uz caznic, iar toamna la fabricarea de putini și butoaie.

De asemenea, hainele folosite în agricultură nu au mai fost produse în casă, fiind cumpărate din comerț, începând cu anii `50. Primăvara și vara s-au folosit pantaloni din stofă și cămăși cu mânecă lungă, adâugându-se  pulovăre din lână, lucrate la andrele, odată cu venirea toamnei, și cojoace și căciuli din blană de oaie pentru vremea de iarnă, rezultatul mieilor sacrificați de Paște, ale căror piei au trecut prin mâna unui tăbăcar local.

Creșterea producției cu orice preț, când sate întregi au fost rase cu buldozerul pentru mărirea suprafețelor arabile,  a dus la modificarea ținutei țăranilor în anii `80: salopetele au înlocuit pantalonii din stofă, iar cojoacele din piele de oaie au lăsat locul șubelor. Numai că, falimentele în lanț ale fabricilor, începând cu anii `90, au determinat renunțarea la pantalonii de salopetă și folosirea pe scară largă a pantalonilor de blugi.

Cu alte cuvinte, majoritatea agricultorilor români contemporani se deplasează cu o viteză care nu depășește poștalioanele din vremea regelui Carol I, iar din punct de vedere vestimentar sunt un amalgam dintre un cowboy și un muncitor din perioada când planul cincinal se realiza în patru ani...