România
a devenit fascinantă nu prin faptul că zilnic se întâmplă câte ceva,
ci prin faptul că multe din evenimentele care ne trec prin fața ochilor
nu ar trebui să existe. O
incursiune în viața cotidiană ne aduce un zâmbet amar, constatându-se
că profeția cu cei 20 de ani a lui Silviu Brucan, privind tranziția la
democrație, a fost mult prea optimistă.
Majoritatea oamenilor au devenit experți în probleme de care nu au habar. Claxonul a devenit o prelungire a vocii, iar mulți adorm cu mâna pe el, încercând să imite sirena lui Vasile Roaită. Aglomerația
este un bun motiv pentru ca buzunarele să treacă la cură de slăbire,
împinse de la spate de mâini cu degete subțiri. A reclama a devenit un
sport național, iar de câștigat nu câștigă cine are dreptate ci persoana
care știe unde să arunce cu banii.
Trăim
într-o criză perpetuă, însă mașinile de lux de pe străzi spun cu totul
altceva: Bucureștiul este campion la Jeep-uri în comparație cu
Parisul, deși orașul de pe malurile Senei are un PIB de 478 de miliarde
de euro, adica de 2,8 ori mai mare decât PIB-ul Romaniei. Furtul
a devenit un împrumut de scurtă durată, din motive estetice, iar când
se constată fapta, pârâtul susține că a fost terorizat psihic de acuzat
în materie de drepturi de proprietate, cerând daune morale. Tot în
materie de furt, bagajele pasagerilor care pleacă sau vin în România, pe
calea aerului, au devenit un adevărat rai: bani, telefoane, ceasuri,
laptopuri etc. ajung la salariații care le duc la cală. Odată la câteva luni, poliția mai reține câțiva amatori de chilipiruri din bagajele călătorilor.
Cel
mai bun mod de a arunca gunoiul menajer nu este la tomberon, ci direct
pe trotuar. Cu cât înălțimea de la care se aruncă gunoiul este mai
mare cu atât mai bine. În cazul în care cantitatea de gunoi depășește
capacitatea trotuarului, spațiile verzi dintre blocuri sunt exploatate
cu succes.
Demisia
de onoare dintr-un minister nu înseamnă nimic altceva decât că
procuratura a dovedit că un înalt funcționar a luat mită pentru a
favoriza o anumită persoană.
Tinerii
au dispărut cu desăvârșire din localități întregi: și-au găsit de
lucru în Occident. În România nu mai este posibil să lucreze - fabrici
întregi au devenit una cu pământul după ce au fost privatizate cu
succes. De asemenea, când un miliardar român le vorbește românilor
stabiliți în Occident nu uită să-i încurajeze că, indiferent de cât de greu
le este acolo, este mai indicat să nu se întoarcă în România, motivând
că pe plaiurile mioritice le va fi infinit mai greu.
Legile
au rolul lor, însă sunt mai schimbătoare decât starea vremii în
funcție de cum dorm noaptea cei care sunt la putere. În schimbul
donațiilor de pături, găleți cu pește și potcoave de cai morți, la care se adaugă ca bonus plimbarea cu autocarul/ microbuzul, se obține un mandat
de parlamentar. Peste alți patru ani se
schimbă colegiul electoral: sunt și acolo suficienți săraci care
votează pentru a avea burta plină o zi, nefiind interesați de proiecte
de dezvoltare.
Pierzi
în prima instanță, câștigi la recurs, pierzi și câștigi la
următoarele, iar Înalta Curte spune că toate completele care au judecat
nu au avut competență. Pentru o casă naționalizată pe care o revendici
primești o flegmă între ochi de la funcționari, la CEDO ți se dă
despăgubiri de milioane de euro, iar statul român este amendat cu zeci
de mii de euro pentru nerespectarea dreptului de proprietate.
Pentru
un leu furat se stă 12 ani la pușcărie, iar pentru doi
oameni omorâți pe trecerea de pietoni se dă o sentință cu suspendare - echivalentă
cu mustrarea scrisă.
Unii liceeni confundă școala cu bordelul, iar o profesoară confundă portofelele elevelor cu propria geantă.
Copii
devin experți la fotografiat încă din uter, când citesc cu ochii
închiși setările camerelor care vor fi lansate peste 1000 de ani. Iubim
fotografia; murim dupa ea și devoram vizual, zilnic, zeci de
fotografii. Însă, când sunt de numarat iubitorii de fotografie pe
suport de hartie, a imaginii adevarate și nu a celei inghesuite în
pixelii de internet, atunci se constată că majoritatea
fotografilor/iubitorilor de fotografie traiesc cu degetele lipite de
tastatură.
Când
un copil este omorât de câini pe o proprietate privată din Bucureşti,
proprietarul terenului este amendat cu 2.000 de lei pentru lipsa unui
plan de pază, iar paznicul este la rândul lui amendat cu 300 de lei.
Deși după omorârea unui copil de câinii fără stăpân s-a promulgat o lege
împotriva câinilor maidanezi, iar aceștia pot fi eutanasiați dacă nu
sunt adoptaţi după două săptămâni de la plasarea lor în
adăposturile municipalităţii, la expirarea termenului patrupezii sunt
încărcaţi în mașini, fiind apoi abandonați în zonele rurale. Timpul
trece, leafa merge, câinii revin la "domiciliu", iar noi mai alergăm o
tură ca să-i prindem. Suflet milos, un medic veterinar a adoptat câini
maidanezi cât pentru o echipă de handbal și i-a dus pe moșia sa de 5
hectare. Câinii, recunoscători, l-au pus la
pământ și l-au gratulat cu 38 de plăgi mușcate, medicul fiind internat
în spital. Pentru prevenirea cazurilor asemănătoare cu cel al medicului
veterinar s-a lansat proiectul adopției la distanță - puteți avea unul
sau mai mulți câini maidanezi în acte, însă neavând spațiu pentru ei,
patrupezii vor rămâne la adăpostul municipalității, urmând să plătiți
costurile aferente întreținerii lor. În cazul în care uitați să mai plătiți pentru întreținerea câinilor, aceștia vor fi eutanasiați după două săptămâni de
neplată.
Dacă
eşti preşedintele României, te poţi considera cu moţ în frunte şi să
plantezi un stejar la nici 10 m de gorunul lui Horea, fără să te
gândeşti că atunci când Regele Ferdinand a sădit un stejar în acelaşi
spaţiu, în anul 1924, s-a dus la o distanţă de 50 de m de gorun, iar
Regina Maria şi generalul Berthelot şi-au pus stejarii în pământ la 100
de m de simbolul istoric al Transilvaniei.
La
capitolul copaci, un milion de hectare de pădure au ajuns într-o stare
avansată de degradare din cauza proprietarilor - cu alte cuvinte se
impune reîmpădurirea suprafețelor respective, văduvite în ultimii 20 de
ani de hoții de lemne - însă cum nu sunt bani, în următorii ani se
speră că se vor planta puieți pe 20.000 de hectare, pentru a
se preveni alunecările de teren și scurgerile de pe versanți. În cazul
în care operațiunea nu va reuși, mersul la munte va deveni o adevărată
plăcere.
Pensionarii
de 70 de ani, lipsiți de bani, își pun cagule pe față și își atacă
vecinii de 90 de ani, care au o brumă de pensie ceva mai răsărită.
Am
devenit campionii sărăciei în Europa, în condițiile în care peste 6,6
milioane de români trăiesc la limita subzistenței. Ne putem totuși
bucura că suntem pe locul 14 în Europa și pe locul 125 în lume în ceea
ce privește sclavia modernă, aproximativ 25.000 de români nemaifăcând
față nivelului de îndatorare, fiind supuși traficului de persoane sau
căsătoriei forțate (campioni în Europa sunt basarabenii, cu 35.000 de
persoane). Totuși, 10.626 de români se pot declara norocoși și fericiți
până în pânzele albe, având în vedere că unul este miliardar, iar
10.625 sunt milionari în dolari.
Poliția
oferă zilnic exemple de siguranță și încredere. Dacă sunteți
chestionat pe stradă de un polițist ce nume aveți și întrebați "De
ce?", sunteți încătușat și aruncat într-o mașină a poliției și dus pe
un maidan, devenind un sac de box până ajungeți inconștient. La
plecare, băieții aflați în timpul serviciului nu uită să vă facă un
bine, luându-vă spre păstrare telefonul mobil și banii ce-i aveți în
buzunare.
Dacă
nu dipuneți de o țigară îi puteți cere una unui polițist care stă la
semafor. În cazul unui refuz, îl puteți înjunghia pe polițist și să deveniți un alergător la proba de 5.000 de m. Nu trebuie să vă
faceți griji pentru omul legii: acesta va telefona singur la 112, fiind
transportat la urgență, unde va primi îngrijiri și va fi în afara
oricărui pericol.
Ne
place să mergem cu biciletele, chiar dacă nu există piste, și ne uităm
cu ciudă la Corea de Sud care folosește autobuze electrice care se
încarcă wireless.
Dacă
veți spulbera cu mașina o fetiță de trei ani care traversează
regulamentar pe trecerea de pietoni, în timp ce vă numărați banii din
buzunar, puteți afirma că inocenta v-a sărit brusc în fața
autoturismului, iar când veți ajunge în fața probei video și veți vedea
că nici măcar nu ați frânat, puteți să afirmați că nu vă mai amintiți
nimic, mai ales că nebunia temporară a mai salvat pe mulți alții în
cazuri similare.
În cazul în care nu vă place varianta cu număratul banilor la volan și omorâți o fată care traversează regulamentar la culoarea verde a semaforului, fugiți de la locul accidentului, schimbând plăcuțele de înmatriculare cu numere de Bulgaria și ascunzând mașina undeva la țară, în curtea unor prieteni. Poate aveți noroc să nu se sesizeze poliția...
Demnitarii
pleacă în vizite private în străinătate folosind pașapoarte
diplomatice și nu simple, iar parcul auto și-l reînoiesc cu jeep-uri
autohtone ca să se poată urca mai ușor, iarna, panta de acces de la Palatului Parlamentului.
Mâine va fi o altă zi, însă va fi un nou prilej pentru alte zâmbete amare...
Antonescu spune ca e o "tara debila"...printul Charles spune ca e "o tara minunata"....
RăspundețiȘtergereeu zic ca-i nefericita si bolnava...o boala incurabila...pacat de cei care se mai straduiesc sa-i schimbe pansamentele...
Prințul se referă la peisaje, iar senatorul la mentalitate...
Ștergereti-as spune sa nu te mai amarasti, insa n-ai cum sa nu.
RăspundețiȘtergeree trist si revoltator.
Nu ai cum să-mi spui...:)
ȘtergereDpmdv totul tine de educatie.
RăspundețiȘtergereCopilul meu a venit zilele trecute acasa povestindu-mi cum a fost facuta dobitoaca, in timp ce se afla pe o trecere de pietoni, de o tanti romanca mult prea grabita in trafic. Tanti aia, are si ea copii, copii ce primesc educatie de la un astfel de specimen. Copii aia, ajung si ei oameni mari. Crezi ca vor semana cu mine? Nu! Ci cu ma-sa.
Nu as spune ca e pacat de ce-i ce schimba pansamente. Las' sa o faca daca pot si cred in ceea ce fac. Eu una nu as putea. Ranile deschise imi induc stare de lesin. Insa eu sunt purtatoarea de cuvant al calmului, al intelegerii, al respectului, al tonului moderat in orice situatie ne gasim. Prietenii stiu, pentru ca intotdeuna le atrag atentia...
Jignirile, urletele, flegmele, topoare, cutite, claxoanele nu duc nicaieri.
Sa incercam cu un zambet, zic! Mie mi-a iesit intotdeauna..... :)
Să folosească altă trecere de pietoni.
ȘtergerePrecedenta nu-i poartă noroc...;)
Thats a very good photo Câtalin
RăspundețiȘtergerewish you a nice weekend.
greetings, Joop
Crows do not have the law on euthanasia yet...:)
ȘtergereDacă sistemele vechi s-au golit de conţinut, nu înseamnă că nu mai pot fi create altele noi. Dar, dacă sistemele şi stilurile sunt greu de înlocuit, fiind dificilă construcţia altora noi, dacă nu chiar imposibilă, jocul nesfârşit al nuanţelor oferă spiritului creator al popoarelor şi oamenilor posibilităţi nelimitate. - Petre Ţuţea
RăspundețiȘtergereCe noroc cu tine: așa mai citesc și eu câte ceva...:)
ȘtergereParca viata tot asteapta sa fie altfel,
RăspundețiȘtergereIar noi putem,
Dar ne facem ca n-o auzim....
Intr-un fel, tot tragi-comico-amar de... :
"Lasa, alta data(...)"
Si totusi, tot de fiecare in parte si de toti la un loc, in sens de mentalitate-actiune-spirit-mandrie, ar depinde.
Poate, pe viitor, intr-un altfel de viitor, vom auzi mai bine, mai stii?!?
Parca zicea cineva, cu secole in urma, daca nu ma insel, ca speranta moare ultim (*totusi, as adauga eu:) ).
Asa ca...
...speranța a plecat în vacanță și a uitat să se mai întoarcă...:)
RăspundețiȘtergereCred ca si ultima "luminita" se va stinge cat de curand...de! trebuie sa facem economii ca prea multe datorii am acumulat...ne intoarcem in...copilarie.
RăspundețiȘtergereChiar asa arata imaginea copilariei mele...tractoare si ciori.:))