Aseară străzile erau pustii...
Şi trotuarele idem...,
iar din asfalt ieşea căldură ca dintr-un cuptor...
La Universitate, de plictisit, mi-am legat aparatul foto de un copac,
tot aşa cum pistolarii americani îşi legau caii în filmele western...
Şi tot de plictisit am setat aparatul să declanşeze după 10 secunde
răsucindu-l în locul unde a fost legat...
Acasă am văzut că, la faţa locului, nu am văzut
ce a văzut el...
O întâmplare...
Flăcări ale aducerii aminte
aprinse, la 20 de ani distanţă,
peste praf şi alte mizerii
de oameni care nu vor să uite...
13-14...
Ha! Ştiam eu! Ştiam eu că în fotografie contează aparatul şi nu îndemânarea, ochiul şi talentul fotografului! :)) Felicitări aparatului pentru cadre!
RăspundețiȘtergereIncet incet, timpul asterne un strat gros de praf peste multe evenimente pe care azi le vedem din ce in ce mai neclare.
RăspundețiȘtergereInca mai traim... dar... ce facem?
RăspundețiȘtergere@ MF: eu nu ştiam...
RăspundețiȘtergere@ Ghiocelul: Pulbere de stele...
@ Christinne L.: pe termen scurt ne luptăm cu codul galben de caniculă; pe termen lung...