marți, 1 iunie 2010
Cai verzi pe pereţi...
Sunt într-un muzeu...
De o parte şi de cealaltă a unui culoar sunt 20 de săli în care sunt expuse tablouri,
unele vechi de câteva sute de ani...
Altceva mă intrigă...
În capătul culoarului se vede o imagine...
E în alb şi negru...
Nu poate fi un tablou...
Aşa că amân tablourile şi fug până în capătul culoarului...
Deziluzie...
Văd o fotografie în care un amărât de maidanez aleargă printr-un cimitir...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
E iarna in jurul sufletului jucaus cu 4 labute si coada. El e paznicul caruia trebuie sa ii paltesti taxa pentru a trece mai departe. Se va multumi cu un biscuit, iarna e grea.
RăspundețiȘtergereimi place prima poza, mai ales ptr ca nu ai creat simetria
RăspundețiȘtergereimpressive though:)
RăspundețiȘtergereA fost pusa strategic sa se creeze senzatie...:)
RăspundețiȘtergereSe vede treba că cei de acolo au găsit ceva inedit în poza II, că nu geaba au pus-o să tenteze lumea...Căteluşul e simpatic foc, îşi apără teritoriul sau poate se bucura că a venit cineva în ţintirim..
RăspundețiȘtergereUneori se întâmplă şi aşa, alergăm după ceea ce ni se pare a fi ceea ce căutăm, ne imaginăm că asta ne dorim şi când ajungem acolo vedem că de fapt e un lucru mai puţin decât mediocru. Întrebarea vine: ce ne facem atunci?
RăspundețiȘtergerece muzeu?
RăspundețiȘtergere@ Ghiocelul: este cam din martie...
RăspundețiȘtergere@ smalldot: am şi cu...dar nu place...
@ Anima: bine că nu a fost mai lung culoarul :)
@ Anca: ne întoarcem de unde am plecat...
@ Veronique: Muzeul Judeţean Arad...
I just found your blog. I like these black & white photos very much. :) Lizzy
RăspundețiȘtergereTrebuie sa ajungem la capat, chiar daca uneori acolo sunt deziluzii...
RăspundețiȘtergereMie-mi pare excelentă poza cu cimitirul și câinele și ceața cu crucile! E fantastică!
RăspundețiȘtergereȘi poza ta e f reușită!
Coane, era clar de tot ca alerga pe culoare ciinele... culoare care era o prelungire, sau poate culoarul avea ca si prelungire tintirimul... si ciinele vroia sa tina lumea departe de destinatia finala... zic si eu, nu spun...
RăspundețiȘtergereCatalin (www.blog.teleobiectiv.ro)
Superba prima fotografie ...zice si Bob!
RăspundețiȘtergerefrumos cadru ... imi place cum ai redat adancimea
RăspundețiȘtergereThe first one was excellent :)
RăspundețiȘtergere@ Christinne L: e bine şi că putem fugi de ele...
RăspundețiȘtergere@ Ogarafgan: asta lipseşte din prima: e făcută de un câine ce are legat un aparat, setat pe automat, de coadă! :)
@ Catalin S.: iar Caron, luntraşul, se miluieşte de sufletele celor care ar trebui duse dincolo şi întoarce barca spre malul cu soare...
@ Danela: simultan cu Dăncutza sau înainte?
@ Cristian: e cam aşa: un accident banal...
Este arta concreta, de ce doar abstracta, dece doar pseudoarta?
RăspundețiȘtergereE si un mesaj: Nu ucideti cainii vagabonzi!