Catalin Fudulu - Sub sărutul luminii...

joi, 4 august 2011

Rambo de România...

Raphael - Maravilloso Corazon Maravillos

Pietonii sunt mult mai numeroşi în comparaţie cu numărul maşinilor din trafic,
chiar dacă pot fi număraţi pe degetele de la o mână...
Străzile au devenit pustii, încât pare că toate maşinile s-au teleportat într-o altă galaxie.
Cine are permis şi nu a avut curaj ca să iasă în trafic...acum este momentul pentru a se obişnuiască cu şofatul.
Dacă veţi vedea din maşină pe cineva care seamănă cu Rambo, puteţi opri ca să-l fotografiaţi.
Nu veţi deranjaţi pe nimeni...în trafic.

Ceea ce a dispărut...

De sudamerica con amor

Ce stă agăţată de fată a existat pe Calea Victoriei, colţ cu Bdul Regina Elisabeta,
fiind înlocuită cu cea a unei bănci...

Victor Boldâr - românul care l-a fotografiat pe Henri Cartier-Bresson (I)

Time to say goodbye

Într-o după-amiază caniculară am dialogat vreme de patru ore cu Victor Boldâr, la Cercul Militar din Craiova, despre fotografia craioveană și, mai ales, despre cum l-a cunoscut pe fotograful Henri Cartier-Bresson. Este o relatare sinceră a unui om cu un suflet frumos.

Mă sună avocatul Sylviu Comănescu, cel care conducea AAF, şi mă întreabă dacă nu vreau să-i fiu ghid lui Henri Cartier-Bresson, care vroia să fotografieze câteva mănăstiri din Oltenia.
Îi răspund că da, fără să stau pe gânduri. De Bresson ştiam din cărţile lui Iarovici,
care îi publicase câteva fotografii acolo, pentru teoretizare.
Tot eu îi spun avocatului Comănescu că nu ştiu franceza şi că nu am cum să mă înţeleg cu Bresson.
Stai liniştit, mi-a spus el, va mai merge cu voi Nicu Dan Gelep (1919-2008), iar el ştie franceză.
Bresson a fost invitat ca să fotografieze în România prin Consiliul Culturii,
cu prilejul aniversării a 30 de ani de la înfrângerea fascismului.
Bresson a venit la Craiova cu trenul, după ce fotografiase prin Bucureşti, însoţit de Andrei Pandele.
A venit împreună cu soţia sa, Martine Franck, la 7 mai 1975.
Avea o vestă fără mâneci şi cu multe buzunare, ca asta pe care o am eu.
Purta pantofi din piele şi nişte pantaloni raiat de culoare kaki.
I-am dus cu Dacia mea 1100 la mănăstirile Govora, Horezu şi Dintr-un Lemn.
Nu mai ştiu acum care a fost ordinea...
Bresson nu a vrut să mănânce la mănăstire sau la vreun restaurant. Îşi luase mâncare la pachet.
Pe tot timpul călătoriei nu a băut decât apă.
Avea la el două aparate de fotografiat Leica. Unul avea un obiectiv de 35 mm,
iar celălat un teleobiectiv de 135 mm, că atâta erau atunci.
Asta pentru că nu îi plăcea să-şi schimbe obiectivele.
La început l-am fotografiat pe Bresson de la distanţă,
cu teleobiectivul ce îl aveam montat pe un Zenit.
Apoi am începu să-l fotografiez şi de aproape, când mâncam.
Dar nu am dus aparatul la ochi. L-am fotografiat de la piept.
Asta până când m-a văzut Bresson, care a început să râdă,
făcându-mi un semn cu mâna că pot să-l fotografiez fără să mă mai ascund.
Seara am ajuns la gară. Acolo am băut cafele.
Iar l-am fotografiat pe Bresson, care mi-a făcut o fotografie în acelaşi timp în care îl fotografiam.

(Va urma...)