joi, 5 august 2010

Uniforma


Aproape că nu există intersecţie în Bucureşti
fără o shaormerie...
Din uniforma celor care lucrează pe acolo
lipseşte un element banal:
masca...aşa cum poartă doctorii la operaţii...
Prin Mexic, de exemplu, am văzut că se poartă...

Patria




 Cam aşa şi-a imaginat un sculptor din secolul trecut că ar arăta România...
Şi dacă tot vorbim de România...
La final de sec. XIX şi chiar până în perioada interbelică,
politicienilor români li se mai făceau statui...
Banii se adunau prin subscripţie publică...
Uneori, chiar şi Regele Carol I contribuia cu bani din propriul buzunar,
cum a fost cazul cu statuia lui Pache Protopopescu...
Cern, mental, o sită...
trecând prin ea personaje din ultimii 20 de ani...
Sita mi-a rămas goală...




miercuri, 4 august 2010

La doi paşi...





 La doi paşi de Parlament (sau, dacă staţi cu spatele la sediul SRI şi priviţi în faţă se vede semaforul din fundal...)
berea şi ţigările sunt la putere...; şi nu doar în imaginea cu pricina...
Berea şi ţigările se găsesc pe toate drumurile şi  la fiecare colţ de stradă, în două moduri...
În primul rând este vorba despre cei care le comercializează, cu sau fără bon fiscal...
Apoi intră în acţiune consumatorii...
Tot sunt mulţi curioşi de unde au românii atâţia muşchi: de la căldură!
Cu o mână se ridică ţigara, se face pauză de o respiraţie şi intră în acţiunea cealaltă mână,
care ridică doza de bere...
A naibii căldură!
Probabil că unii ar avea bicepşii mult mai dezvoltaţi, dar, ca să nu râdă lumea de ei,
preferă să transforme trotuarele în cimitire de mucuri şi pet-uri goale...
Ştiţi unde mai sunt imagini de genul ăsta în Europa ?
Acolo unde emigranţii care trăiesc după principii medievale au reînviat moda colportorilor...
Numai că emigranţii actuali nu-şi dau hainele jos în plină stradă...,
iar băieţii din imaginea de faţă nu sunt emigranţi...
Mărşăluim în coada plutonului numit Europa,
privind înapoi, cu drag, la principii şi obiceiuri orientale,
rămase din goana la cine ştie ce călăreţ mahmur...
în timp ce inteligenţele ne rătăcesc pe alte meleaguri,
căutând răsărituri de soare lipsite de griji,
gonite de lipsa de perspectivă,
ale cărei aripi au dispărut de mult...

Se mai întâmplă...





În urmă cu ceva ani la Mănăstirea Cernica, în luna iunie, din pădure se auzeau cântând cicorile,
ca şi cum o lume întreagă îşi ascutea cuţitele în acelaşi timp...;
Călugării au spus că vocile aveau să tacă odată cu secerişul...şi au avut dreptate.
Anul ăsta, cuţitele de la Cernica s-au făcut auzite şi în oraş...; de azi nu le-am mai auzit...;
probabil că s-a terminat secerişul...sau abia o fi început, nu are importanţă...
Dar, a devenit o plăcere să mergi printr-un parc,
unde, în afara clasicilor ţânţari,
te mai agaseză şi altceva...

marți, 3 august 2010

Aşa e pe aici...





De fiecare dată când cineva lucrează,
numărul celor care dau indicaţii este cel puţin dublu...
Că vorba aia: este mult mai uşor să pufăi dintr-o ţigară sau să ţii de urât unei sticle cu suc...


50




În majoritatea cazurilor plătesc cu cardul...
Dar mai am 50 de lei rătăciţi, în cazul în care POS-ul nu funcţionează...
Problema este că sunt obişnuit să primesc numai bonuri, chitanţe, etc...
Într-o zi am plătit cash...
Am luat apa tonică, bonul şi am plecat...
Peste o oră am realizat că cel puţin 40 de lei nu erau la locul lor...
Spre seară am ajuns la magazinul cu pricina...
M-am uitat la casieră şi am zâmbit...
Nu v-aţi luat restul!, mi-a spus ea...
Şi eu care credeam că nu-şi va mai aminti nimic...






luni, 2 august 2010

Timpul





La un restaurant din centrul Sibiului
mai toţi clienţii sunt contrariaţi...
Din momentul în care li se ia comanda
au de aşteptat cel puţin 30 de minute...
Fata este fericită...
După alte 15 minute de aşteptare a primit şi nota de plată...



Efectul...




 

Este cald...
Asta e viaţa, mai ales vara...
Dar cum ar fi să apăsaţi cu degetele pe un trombon,
după ce instrumentul a stat la soare vreo 20 de minute?

duminică, 1 august 2010

Atunci când...





 ...soarele,
bietul,
se uită într-o oglindă spartă...


Labirint




Se dă startul...
Iar picăturile de apă pleacă într-o goană nebună...
Toate vor să fie primele...
Dacă vor rămâne în vârf...
vor muri îmbrăţişate de soare,
iar dacă vor coborî
se vor pierde în oceanul de iarbă...
În niciuna dintre variante nu există câştigătoare...