Rătăcită, pe malul Dunării, departe de traficul aglomerat...
sâmbătă, 5 iunie 2010
vineri, 4 iunie 2010
Atâta panică...
Reporterii s-au înghesuit să transmită, în direct, imagini ale dezastrului...cu fumul negru ce gonea spre cer...
O idee s-a tot repetat pe buzele acestora: în apropiere sunt multe magazine;
la final, imaginea cu scheletul pieţei arse întregea scena...
Nu sunt multe magazine în apropierea pieţei respective...; în fapt, nu prea sunt...
Piaţa este mărginită pe trei dintre laturi de trei străzi...
În interior, înainte de incendiu, nu mai exista nimic...
Tarabe, marfa micilor afacerişti şi alte cele au fost evacuate cu mult timp înainte.
Piaţa se afla în curs de dezafectare...,
iar în interior lucrau ceva muncitori care se chinuiau să demonteze pereţii metalici...
De ars a ars numai acoperişul, realizat din carton şi plastic...
Atâta panică, la oră de vârf, pentru nimic...
Până şi ştirile de seară sunt în criză de evenimente...
Eşarfei 14
De mult, tare de mult, erau nişte reviste care aveau şi o pagină cu două desene.
La o privire fugară, ambele desene păreau identice...
Dar mai era explicaţia: Între cele două desene există 10 mici diferenţe. Găsiţi-le!
9 diferenţe erau uşor de depistat, dar rămânea, mereu, una care era mai greu de dibuit...
Aşa-i şi cu imaginea de faţă...
Între cei doi băieţi este o diferenţă majoră...
Încercaţi să o găsiţi...
joi, 3 iunie 2010
Sunt prizonier...
...dar asta îmi e soarta...
Mă bălăcesc în apele Dunării,
ştiu unghere unde puţini pot ajunge,
iar uneori mai gust plasele pescarilor...
La cherhana sunt aruncat pe mal, cu lehamite, dintre peştii ce se zbat
înainte de a ajunge în lăzile cu gheaţă...
Când totul se termină îs aruncat în aceleaşi ape ale Dunării
cu aceeaşi indiferenţă...
Aşa se face că voi mă vedeţi pe mine,
eu mă uit mirat la voi,
iar povestea se amână,
până când
plasele altui pescar
vor avea ghinionul să mă agaţe...
Box!
Tată, la mine găsiţi de toate...
Chiar dacă nu vedeţi ce căutaţi pe capota maşinii, numai să-mi spuneţi, dau un telefon şi imediat îmi aduc băieţii...
Acum cu vânzarea e mai subţireanu...
Nu mai are lumea bani,
sau, dacă are, i-o ţine la saltea...
De aia aduc marfă mai ieftină,
mai mult ce se caută acuma, că vine vara şi îşi mai dă omu un glet, o vopsea în casă...
Mai am şi câte o rablă de Dacia, din alea bune de dus la REMAT.
Nu le mai ia nici pe astea nimeni, că sunt ziarele pline cu anunţuri de dat rable.
Da a mea e bună...am de ce să mă rezem...
Şi uite...pfuuuuuuuuu.....
mai trag un fum, mă mai uit la lume...
miercuri, 2 iunie 2010
La margine de lume
Bucureştiul nu a avut până în 1847 canale de scurgere a apelor menajere...
Primul canal a fost amenajat pe strada Smârdan, iar următorul pe Calea Victoriei (ex-Mogoşoaiei) în 1868.
Ambele se deversau în Dâmboviţa...
La 1870, una dintre marginile Bucureştiului era la Vitan, cam în locul unde a fost realizată şi fotografia...
Tot atunci, conţinutul haznalelor din oraş se încărca în butoaie şi trebuia aruncat...dincolo de podul de la Vitan...
Numai că posesorii de căruţe...din cauză că li se părea drumul prea lung...
goleau mizeria...înainte de pod...
Şi vine doctorul I. Felix, consilier la Primărie, şi anunţă, în 1876, concluziile unui Raport privind analiza purităţii apei din Dâmboviţa,
pe care sacagii o vindeau cu 50 de bani sacaua: apa Dâmboviţei este atât de necurată încât nu pemite, decât cu excepţiuni foarte rari,
vieţuirea peştilor într-însa.
Aşa se face că Primăria a mai emis o Decizie: grădinarilor li s-a interzis să-şi ude grădinile de zarzavat folosind apa Dâmboviţei...
Cât despre cei care cumpărau apă de la sacagii, o amestecau cu piatră acră, o băteau şi o lăsau la limpezit înainte de a o consuma...
Cei cu dare de mână...nababii...comandau apă de la munte, care nu mai trebuia limpezită...
PS: când mă uit la blocurile-turn mă gândesc că investitorul a fost un fraier. Putea să mai facă un bloc-turn şi pe celălat mal, care să se lege, printr-o pasarelă, de celelalte...
Ar fi stat boierii, noaptea, pe pasarelă cu lansetele în mâini, ascultând muzică în surdină, auzind cum urlă câinii în Giurgiu şi numărând maşinile ce gonesc spre A2..., iar duminica s-ar fi certat cu pescarii de ocazie ce năvălesc pe chei...; şi, da, s-ar fi făcut ceva imagini panoramice...
Demisia
Horst Köhler...preşedintele Germaniei...
Fuse şi a plecat...
A demisionat după o vizită în Afganistan
şi o declaraţie (misiunile militare sunt necesare pentru protejarea intereselor)
criticată de politicieni şi mass-media...
Dacă şi în România ar funcţiona principiile germane în materie de politică...
am avea, probabil, alegeri anticipate...
marți, 1 iunie 2010
Cai verzi pe pereţi...
Sunt într-un muzeu...
De o parte şi de cealaltă a unui culoar sunt 20 de săli în care sunt expuse tablouri,
unele vechi de câteva sute de ani...
Altceva mă intrigă...
În capătul culoarului se vede o imagine...
E în alb şi negru...
Nu poate fi un tablou...
Aşa că amân tablourile şi fug până în capătul culoarului...
Deziluzie...
Văd o fotografie în care un amărât de maidanez aleargă printr-un cimitir...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
