Răpăit de tobe...

Ovidiu Lipan Țăndarică - Ultima sărbătoare

Lui Georgel i-a plăcut matematica.

Părinții au investit în viitorul lui Georgel, iar băiatul a devenit profesor de matematică.

Când la putere se afla partidul băiatului căruia îi plăcea să numere ouă,

Georgel și-a tras carnet de membru și a fost uns director de liceu.

Numai că vântul a adus de la Cluj un alt premier, iar Georgel a sărit iute în barca partidului portocaliu ce a ajuns la putere,

schimbându-și carnetul de membru și păstrându-și funcția de director.

Georgel nu și-a uitat nici vechii camarazi, încercând din postura de director să mulțumească pe toată lumea, chiar dacă pleca de acasă dimineața și ajungea seara.

Numai că auspiciile nu i-au fost favorabile lui Georgel.

Partidul condus de micul Titulescu, urmașul băiatului cu ouăle, a reajuns în pole position.

Funcția de director a lui Georgel a fost pusă în discuție pe plan local, iar trădarea acestuia nu a fost trecută cu vederea. Un alt profesor a fost numit director, iar lui Georgel i-a fost oferită o funcție similară la  Casa corpului didactic, în virtutea principiului că nu a fost uitat ajutorul de camarad pe care l-a oferit când se afla în altă barcă.

Georgel s-a uitat la propriul abdomen, care-și pierduse de mult suplețea, și a considerat că a fi director la Casa corpului didactic nu-i aduce prestigiul unei funcții de director de liceu, declinând oferta primită și rămânând numai profesor de matematică.

Vara a trecut, iar Georgel s-a bucurat de trei luni de vacanță plătită, trecând la un regim alimentar sever, condimentat cu foarte multă mișcare, ceea ce i-a oferit mulțumirea de a-și regăsi abdomenul suplu pe care-l pierduse tot sărind din barcă în barcă...