C'est fini...

 

În căutarea rătăcitei muze...

Poveste rătăcită în timp...

   

Cotidiana sete...

Pași spre nicăieri...

   

Omul responsabil cu lista...

   

Georgel se rotește cu fotoliul din piele și se uită la siluetele copacilor ce-și pierd frunzele.
De când a devenit director a încercat să nu deranjeze pe nimeni.
Se gândește că este un bun prilej pentru a-și angaja și șoția.
Cum în subordinea lui ar fi bătut la ochi, Georgel a convins un alt prieten, director la un alt departament, să-i angajeze jumătatea.
Activitatea soției lui Georgel a fost deosebit de dificilă: își aștepta șeful cu cafeaua făcută și ziarele aranjate în ordine alfabetică.
După un an de zile, șefii lui Georgel au dispus să fie concediați 150 de oameni.
Unul dintre criteriile concedierilor a fost acela că dacă doi membri ai aceleiași familii sunt angajați în cadrul aceleiași instituții, unuia dintre cei doi trebuia să-i înceteze raportul de muncă.
Soția lui Georgel a stat acasă un an de zile, însă nimeni nu i-a reproșat lui Georgel că a trecut pe lista disponibilizărilor 150 de oameni din subordine, în contextul în care nu a intervenit pentru propria-i soție.
După un an de zile, Georgel a apelat la un alt prieten, tot director, iar soția sa a reapărut în peisaj, aranjând ziarele în ordine alfabetică.
Șeful doamnei trece pe la birou marțea și uneori miercurea, însă aceasta nu se poate plânge că nu are de lucru: butoanele de la telecomanda televizorului stau mărturie în acest sens...

Clipă hoinară...

   

1-2

...din categoria Eu vă plătesc ca să stați în cadru, iar voi arătați umanității cât de mult vă iubiți - relatare fictivă ce s-a născut din ceața în care a căzut soarele la vremea amurgului... ;)

Asaltul...

  

Cărându-și dragostea...

Momente în timp...

În tandem...

   

Astăzi învățăm mersul piticului...

Cavatina
   

Atitudini...

Conexiunea...

Place de la Concorde...

Rătăcitori în noapte...

  

Cele mai bune fotografii cu flash se fac după miezul nopții...   

Urban hunters...

Aglomerație...

În sufletul bucătarului...

  

Dureri de coate...

Fumând turcește...

Despre Dumnezeu se știe sigur ce țigări fumează, însă nu și în ce cantitate...
Cu țigările pe care le fumează românii este ceva mai simplu:
o persoană care fumează zilnic un pachet cu ţigări cotizează într-un an cu 1.800 de lei la bugetul de stat,
ceea ce echivalează cu 138 de pachete cu ţigări pe care le-a pufăit în gând...

Desenul abandonat...

  

Astăzi cumpărăm somon...

Detensionare gratuită...

  

Alergând după himere...

 

Poil O'Brass Band, Fanfare Paris ! - Bella, Ciao!

Georgel este revoluționar.

Grație relațiilor pe care și le-a făcut a fost uns director în cadrul unei instituții din București.

Apele politicii s-au învolburat, iar profesorul de geologie l-a înlocuit la Cotroceni pe revoluționarul care s-a trecut ultimul pe listă în 1989.

Georgel nu a uitat de sprijinul primit, iar la plecare din funcție a prezidențialului i-a pupat mâna.

Pentru următorii patru ani, Georgel a dispărut din peisaj.

Morișca alegerilor l-a readus la Cotroceni pe președintele cu zâmbet de revoluționar.

Cu acest prilej, Georgel reapare pe scenă și solicită să fie numit secretar general în cadrul aceleiași instituții.

Susținere politică existată, numai că Georgel deține o bilă neagră: deși are studii superioare, acestea nu au fost realizate în domeniul dreptului.

Negru de supărare, Georgel cere să fie numit pe vechea funcție de director, însă fiind ocupată în schemă se creează pentru el o funcție nouă de director general.

Capricios, Georgel se înscrie la o facultate provincială de drept, așteptând să fie numit după absolvire ceea ce-și dorește: secretar general.

Examenele nu sunt o problemă pentru Georgel: se țin numai sâmbăta, iar în nici trei ore ajunge cu mașina acolo unde Ovidiu și-a căutat inspirația printre oftaturile rătăcite în spuma mării.

Într-una din zile, după examene, Georgel își propune să doarmă acompaniat de strigătul valurilor, însă de la București i se cere să se prezinte la un eveniment organizat de instituția unde lucrează.
Oboseala, neatenția și viteza duc Fordul condus de Georgel într-un copac, retezându-l de la nivelul solului.
Motorul mașinii este împins de impact peste șofer, iar acul kilometrajului se blochează la 160 km/h.
Echipajul de intervenție ajuns la fața locului recuperează un telefon mobil din interiorul mașinii și telefonează la ultimul număr apelat, spunând: Posesorul acestui telefon mobil a murit!
S-a confirmat încă o dată principiul că cei care-și forțează norocul ajung foarte rar la destinație.

Focul din inima timpului...

Do you speak english ?

Lara Fabian - Je t`aime   

Turiștii care se plimbă singuri pe malul Senei, în apropiere de Câmpul lui Marte, sunt abordați de fete, venite tocmai de sub briza mării, cu formula  Do you speak english ?

Majoritatea persoanelor chestionate răspund la întrebare pozitiv.

Fetele îi roagă pe trecători să sprijine cauza copiilor cu dizabilități, oferindu-le prilejul să semneze pe formularul unei fundații.

Oamenii semnează cu seninătate, returnând fițuica și încercând să-și vadă de drum.

Însă, susținerea nu trebuie manifestată numai la nivel declarativ.

Așa că, fetele le spun semnatarilor că numai o donație în bani îi va ajuta pe copiii cu dizabilități.

Urmează o grimasă de nedumerire și o mână care fuge la buzunar, trecătorii lăsând 5 sau 10 EUR, după caz.

Cei mai darnici sunt asiaticii: chinezii, indienii și japonezii.

Cu rușii este mai greu. Fetele nu o rup deloc în rusă...

Însă, zilele trecute au învățat și formula magică pentru a-i aborda pe ruși.

Fata pe pieptul căreia s-a deformat Parisul m-a întrebat cu seninătate:

- Do you speak english ?

Așa că,  vrăjit de briza mării, am răspuns în limba lui Eminescu:  

- Știu engleză, franceză, germană, italiană, chineză, japoneză și rusă!

Fata și-a aranjat bentița pe frunte și, aducându-și aminte de limba lui Eminescu, m-a întrebat:

- Știi cum se spune în rusă Semnați pentru a ajuta copii?

- Sigur: Ia liubliu tebia /Я люблю тебя! (Eu te iubesc pe tine!).

Briza mării a plecat grăbită spre celelalte fete, aflate în căutare de vorbitori de limba engleză, strigând fericită: - Fetelor, fetelor! Haideți că știu cum să le cerem bani rușilor!

 

Omul curios...

  

Charles Aznavour - La Boheme
  

Astăzi învățăm să desenăm...

   

Ballad du Paris
 

La mâna trecătorilor...

Răpăit de tobe...

Ovidiu Lipan Țăndarică - Ultima sărbătoare

Lui Georgel i-a plăcut matematica.

Părinții au investit în viitorul lui Georgel, iar băiatul a devenit profesor de matematică.

Când la putere se afla partidul băiatului căruia îi plăcea să numere ouă,

Georgel și-a tras carnet de membru și a fost uns director de liceu.

Numai că vântul a adus de la Cluj un alt premier, iar Georgel a sărit iute în barca partidului portocaliu ce a ajuns la putere,

schimbându-și carnetul de membru și păstrându-și funcția de director.

Georgel nu și-a uitat nici vechii camarazi, încercând din postura de director să mulțumească pe toată lumea, chiar dacă pleca de acasă dimineața și ajungea seara.

Numai că auspiciile nu i-au fost favorabile lui Georgel.

Partidul condus de micul Titulescu, urmașul băiatului cu ouăle, a reajuns în pole position.

Funcția de director a lui Georgel a fost pusă în discuție pe plan local, iar trădarea acestuia nu a fost trecută cu vederea. Un alt profesor a fost numit director, iar lui Georgel i-a fost oferită o funcție similară la  Casa corpului didactic, în virtutea principiului că nu a fost uitat ajutorul de camarad pe care l-a oferit când se afla în altă barcă.

Georgel s-a uitat la propriul abdomen, care-și pierduse de mult suplețea, și a considerat că a fi director la Casa corpului didactic nu-i aduce prestigiul unei funcții de director de liceu, declinând oferta primită și rămânând numai profesor de matematică.

Vara a trecut, iar Georgel s-a bucurat de trei luni de vacanță plătită, trecând la un regim alimentar sever, condimentat cu foarte multă mișcare, ceea ce i-a oferit mulțumirea de a-și regăsi abdomenul suplu pe care-l pierduse tot sărind din barcă în barcă...

  

Everybody sleeps...

Tight Fit - The Lion Sleeps Tonight

 

  

2 pour 5 EUR...