"Răzbunarea voievodului" Băsescu...

Cândva, prin Evul Mediu, vasalii sărutau mâna stăpânilor (seniorilor)
primind funcții și proprietăți în schimbul supunerii.
Recent, la Iași, un preot miruia credincioșii în apropierea Catedralei.
După miruire, unii dintre credincioși arestau mâna dreaptă a preotului, având tendința de a o săruta,
dorind să-i mulțumească pentru că le-a mijlocit legătura cu divinitatea.
Ierarhul își retrăgea mâna în grabă, făcând semn că nu este necesar...
După Parada de la Arcul de Triumf, președintele Băsescu a avut tendința de a se urca în mașină,
răzgândindu-se și mergând să facă celebra Baie de mulțime.
Practic, pe o distanță de 10 m a strâns câteva mâini,
fiind fotografiat cu telefoanele mobile de câteva femei din public.
Un bătrân i-a strigat Rușine!, din aceeași zonă s-a mai auzit cuvântul Trădătorule!,
iar un bărbat cu voce supărată i-a strigat La pușcărie!
Destul de curios, ultima afirmație nu a fost înregistrată de nicio televiziune...
În tot acest timp, președintele râdea în stilul care l-a consacrat,
părând că nu dă atenție zgomotului de fond, însă și-a întrerupt brusc Baia de mulțime,
urcându-se în mașină.
La câteva ore distanță, președintele Băsescu s-a deplasat în Parcul Obor,
la sediul primăriei sectorului 2, acolo unde edilul Neculai Onțanu a organizat, conform tradiției,
o manifestare de sărbătorire a zilei de 1 Decembrie.
Deși în meniu a fost o mâncare tipic ostășească (fasole cu ciolan),
președintele a mâncat numai fasole simplă.
La ieșire, printre urările de La mulți ani!, președintele, zâmbind, a strâns mâna unui bărbat,
cetățeanul din public mergând până acolo încât i-a sărutat și mâna.
Deși am observat o mică ezitare, președintele nu și-a retras mâna,
gândindu-se că este iubit de popor și că acesta este, probabil,
cel mai bun răspuns pe care putea să-l dea mâinii de contestatari de la Arcul de Triumf.
Din punct de vedere  mediatic, scena de la Obor poate părea o lovitură de imagine pentru ocupantul jilțului de la Cotroceni,
însă acesta a comis o greșeală din punct de vedere protocolar și ideologic.
Vremurile în care se sta în picioare și se aplauda la comandă au apus de mult,
aspect care nu a fost înțeles, din câte se pare, de niciunul dintre președinții de după `90 ai României.
Abstractizând, între minierii din 1990 și actualul președinte există o asemănare izbitoare:
în 1990, cei care au crezut că minierii au eliberat Bucureștii de golanii de la Universitate...
le-au pupat mâinile ortacilor, considerându-i binefăcători;
la 1 decembrie 2011, cel care i-a pupat mâna președintelui l-a considerat un binefăcător, apreciind că, dacă acesta nu s-ar fi dus în Parcul Obor, edilul Onțanu nu ar fi oferit participanților celebra fasole cu ciolan și țuică fiartă...