marți, 8 octombrie 2013

Alergând după himere...


 
Poil O'Brass Band, Fanfare Paris ! - Bella, Ciao!

Georgel este revoluționar.
Grație relațiilor pe care și le-a făcut a fost uns director în cadrul unei instituții din București.
Apele politicii s-au învolburat, iar profesorul de geologie l-a înlocuit la Cotroceni pe revoluționarul care s-a trecut ultimul pe listă în 1989.
Georgel nu a uitat de sprijinul primit, iar la plecare din funcție a prezidențialului i-a pupat mâna.
Pentru următorii patru ani, Georgel a dispărut din peisaj.
Morișca alegerilor l-a readus la Cotroceni pe președintele cu zâmbet de revoluționar.
Cu acest prilej, Georgel reapare pe scenă și solicită să fie numit secretar general în cadrul aceleiași instituții.
Susținere politică existată, numai că Georgel deține o bilă neagră: deși are studii superioare, acestea nu au fost realizate în domeniul dreptului.
Negru de supărare, Georgel cere să fie numit pe vechea funcție de director, însă fiind ocupată în schemă se creează pentru el o funcție nouă de director general.
Capricios, Georgel se înscrie la o facultate provincială de drept, așteptând să fie numit după absolvire ceea ce-și dorește: secretar general.
Examenele nu sunt o problemă pentru Georgel: se țin numai sâmbăta, iar în nici trei ore ajunge cu mașina acolo unde Ovidiu și-a căutat inspirația printre oftaturile rătăcite în spuma mării.
Într-una din zile, după examene, Georgel își propune să doarmă acompaniat de strigătul valurilor, însă de la București i se cere să se prezinte la un eveniment organizat de instituția unde lucrează.
Oboseala, neatenția și viteza duc Fordul condus de Georgel într-un copac, retezându-l de la nivelul solului.
Motorul mașinii este împins de impact peste șofer, iar acul kilometrajului se blochează la 160 km/h.
Echipajul de intervenție ajuns la fața locului recuperează un telefon mobil din interiorul mașinii și telefonează la ultimul număr apelat, spunând: Posesorul acestui telefon mobil a murit!
S-a confirmat încă o dată principiul că cei care-și forțează norocul ajung foarte rar la destinație.

12 comentarii:

  1. mai, eu m-am amuzat tare...nu stiu daca era de ras ce-ai scris...dar am recunoscut cateva persoane in povestea ta si asta cre'ca m'a amuzat tare...fuga asta dupa himene asa se termina...brusc si lacrimogen... :))))
    m-a amuzat si imaginea...super de super de super....fain band'ul...nu stiu cine i'a imbracat...da's tari... :)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Decat sa te uiti la Seinfeld...:)
      Bandul canta la diverse evenimente.
      In cazul de fata, formatia canta de placere, insa se poate observa ca-si face reclama pe unul dintre instrumentele muzicale ;)

      Ștergere
  2. Eu inteleg ca-i poveste de pe plaiuri mioritice ca doar acolo se merge cu 160 la ora prin localitati dar Georgel!? Adica Jose Armando nu suna mai bine?
    Suna mai baratesc, mai
    aftershave asa...:))
    Daca ar fi fost un echipaj in boscheti inaintea copacului acum Georgel mai avea o luna si isi primea permisul....
    Cum o dai cum o sucesti copacul e de vina....:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cine a plantat plopul pe margine de drum este de vina...:)

      Ștergere
  3. Geweldige foto mooi van kleur en de bewegingen geven een speciaal effect aan deze opname....je hebt dit knap vastgelegd Câtalin.

    Groetjes, Joop

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Manual settings are best in such cases...
      Regards!

      Ștergere
  4. cariera cere si ea sacrificii. dar acum...are timp destul pentru odihna.

    RăspundețiȘtergere
  5. Beautiful!! I love the movement in this one! :-)

    Warm greetings from the Netherlands,
    dzjiedzjee.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere