Atitudini...

Hui Ohana - Silver Strings
 

Constatări...

    

 My Yiddishe Mama

Nimic din ceea ce văd nu este real...

Totul este numai rodul imaginației mele.

Atunci când simt că timpul stă în loc, închid ochii și îmi închipui cum aș vrea să văd cerul.

Apoi, toate vin de la sine, chiar și atunci când spiritele negre se avântă să înghită soarele... 

Toate astea se întâmplă de ani de zile, tot așa cum de ani de zile spun că eu sunt un orb.

Trecătoare clipe...

Impasul...

Trei francezi încearcă să găsească un punct de reper pe strada bucureșteană Eugeniu Carada...

Pseudo-stare de asediu...

...nous amour ...

Deținătoarea cheii succesului...

  Tangerine Dream-White Eagle

Așteptare...

Constatări...

Lacrimi de bucurie  

Când strada sărută sandalele doamnei, bărbații nu au loc decât pe trotuar....

Nația distructivă...

 

Ovidiu Lipan Țăndărică - Dansul Cocoșilor   

Când alte civilizații europene aveau orașe realizate din piatră,
localitățile României de după 1859 s-au remarcat prin celebrele mahalele și noroiul în care se intra până la gât.
Nu mai miră pe nimeni că la 1866 (când la Londra se amenajau linii ferate subterane) aveam un Palat Regal, în fapt o casă ceva mai răsărită în centrul orașului, iar principele Carol deținea privilegiul de  a vedea de la fereastra dormitorului cum porcii se bălăceau într-o baltă, născută pe domeniul public, pe care nimeni nu se înghesuia să o astupe.
Ne place să ne amintim că la 1900 mai existau sacagii în București, deși cei care aveau case amenajate pe malul Dâmboviței își aruncau toate deșeurile menajere în apa în care doctorul Felix, consilier la Primăria Generală, se mira că peștii mai reușesc să trăiască.

Practic, istoria civilizației române nu înseamnă decât un galop nebun prin care se încearcă să se recupereze decalaje de câteva zeci sau sute de ani, în funcție de domeniu, față de civilizația Europei occidentale.

După 1990, în baza celebrei privatizări suedeze, fabrici și întreprinderi au fost vândute cu 0,1 lei/acțiune, ajungând într-un ritm rapid să fie demontate bucată cu bucată și vândute la fier vechi, iar în locul lor să răsară adevărate maidane, mai hidoase decât cele din sec. al XIX-lea.

Bucureștiul a devenit o vacă bună de muls numai dacă într-un loc ceva mai măricel se poate amenaja un mall sau un ansamblu rezidențial. Dacă în zona respectivă există un imobil sau un parc, se face pe dracu în patru ca spațiul să arate ca după bombardament și să se justifice noua investiție.

La nici 3 km de buricul Capitalei, în apropiere de plămânul numit Parcul Tineretului,  incinta fostului Spital clinic dermato-venerice prof dr. Scarlat Longhin, închis la 29 decembrie 2011 și retrocedat urmașilor industriașului Mociorniță, a fost vândută unui investitor venit de peste mări și țări.

Cum clădirile realizate din cărămidă nu se pot degrada peste noapte, nepăsarea și foamea ce curg prin venele unei nații distructive își pun amprenta și măresc decalajul față de lumea civilizată...
Turcii și slavii, care s-au tot plimbat pe aici câteva secole, nu au reușit să facă prăpădul din ultimii 20 de ani. În loc de căutarea unor măsuri care să limiteze răul, nația distructivă face ceea ce se pricepe mai bine: trage grătare prin cimitire și țopăie pe ritmuri de Dansul Pinguinului sau de Dansul Cocoșilor...

Mai aproape de cer...

    
 Ghost Riders  - In The Sky

M-ții Piatra Craiului - perspectivă din Colții Grindului (2138 m) spre Vf. La Om.
"Punctul" roșu: refugiul din Șaua Grindului...