joi, 11 august 2011
miercuri, 10 august 2011
marți, 9 august 2011
Cam asta e...
Ovidiu Mihăilescu - Fericit - nefericit...
Luntrea nu a obosit.
Nici nu avea cum.
Caron însă a renunţat...
Ce s-ar mai bucura Blaga, cu veşnicia lui...
Până la urmă, ecuaţia este foarte simplă:
totul este o alegere între a fi fericit sau nefericit,
dincolo de sufletele purtate cu barca sau de veşniciile ce se cer luminate de licuriciul ce stă spânzurat în moţul unei lumânări.
Cam asta e...
Victor Boldâr - românul care l-a fotografiat pe Henri Cartier Bresson (II)
După plecarea lui Bresson am mărit cele mai bune fotografii cu el şi m-am gândit să i le trimit,
că poate aveam să primesc fotografia pe care mi-a făcut-o în periplul de o zi.
Cum era greu să trimit fotografii în străinătate, l-am rugat pe preşedintele AAF să o facă, pe Comănescu.
După mai multă vreme l-am înrebat pe Comănescu ce mai ştie despre soarta imaginilor,
iar el mi-a răspuns:
Aşa sunt capitaliştii ăştia, dle! Vor să le dai tot, iar ei să nu-ţi dea nimic.
Acum câţiva ani am constatat că una din fotografiile pe care i-am făcut-o lui Bresson i-a fost dată de Comănescu lui Andrei Pandele, care a şi publicat-o.
La 7 mai 2010 am împlinit 75 de ani şi am vernisat la Muzeul de Artă din municipiul Craiova
o expoziţie conţinând 57 de fotografii, pe care i le-am făcut lui Bresson la 7 mai 1975.
Anul ăsta, cu prilejul Nopţii Muzeelor, fotografiile au fost mutate într-o expoziţie la Cluj şi ar fi trebuit să se întoarcă la mine până acum, dar clujenii au zis să le mai las, că se interesează oamenii de ele.
Acum nu ştiu dacă fotografiile vor fi expuse şi la Bucureşti.
Nu eu hotărăsc asta...
Uite, uneori stau şi mă gândesc aşa: imi place să fotografiez la teatru.
Dar eu merg acolo la de-a totul aranjat. Regizorul pune cadrul, cel cu luminile aşează reflectoarele,
costumele sunt făcute la comandă. Atunci stau şi mă întreb: care este rolul meu ca fotograf?
Eu ştiu ce fac atunci, acolo. Dar nu toţi cei care fotografiază conştientizează asta...
Topul...
Rondo Venetiano - Zodiaco
Primarul localităţii franceze La Madeleine a interzis cerşetăria şi căutatul în gunoi,
considerându-le contrare ordinii publice.
Cele două decizii, luate la insistenţele locuitorilor şi comercianţilor,
au fost traduse în limbile franceză, română şi bulgară, fiind distribuite populaţiei.
Trecem peste criticile la adresa edilului şi ne oprim la Bucureşti.
Pe străzile Capitalei lucrează zilnic peste 20.000 de cerşetori profesionişti,
alţi 12.000 de afacerişti fiind ocazionali.
Primii 5 cerşetori din top au o medie a venitului lunar de 14.000 de EUR.
Îşi petrec vacanţele în Pacific, deţin ferme cu ponei, au conturi bancare la mai multe bănci,
dau şpăgi de 50.000 de EUR pentru a-şi rezerva locul preferat la Universitate,
iar textele cu care rup sufletele miloase sunt comandate la agenţii de publicitate.
În contextul în care în Bucureşti sunt aproape 2 miloane de locuitori,
iar încă un milion de persoane îl tranzitează zilnic, 1 % din populaţie se ocupă cu cerşitul...
Prin secolul al XIX-lea copiam modelul francez...
Nu ar fi rău dacă băiatul care taie panglici la poduri şi care se mai plimbă noaptea pe stadioane
ar avea o iniţiativă similară ca cea a omologului său francez, chiar dacă nu ar avea cine să o pună în practică...
Privind din altă perspectivă, în Bucureşti nu există criză.
Dacă ar fi fost ca în perioada 1930-1933...nu ar mai fi avut cine să dea bani cerşetorilor.
luni, 8 august 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
