Alergând spre neştiut...

  

 Light Cavalery Achrimides

Mai aleargă oamenii...;

ceva mai puţini dimineaţa, când aerul este mai curat,

şi suficient de mulţi atunci când apune soarele.
Fiecare om are motivele sale...

Oameni fericiţi...

 

THE GINO MARIANELO ORCHESTRA

Doi germani, tată şi fiu,
bucurându-se în România...
la altitudine.

Scorpionul roşu...

Laserele din ochii lui sunt împrumutate de la mine...

   

THE LONDON SYMPHONY ORCHESTRA

Inima cerului...

  

Taverna viselor ...

- De ce te-ai urcat acolo ?
- Dragă, dacă tu ai tocuri şi eşti mai înaltă decât mine,
trebuia să fac şi eu ceva ca să fiu mai cu moţ...

Drumul spre ploaie...

...este închis :)

   

Ivan Rebroff - Hava Nagila

Soluţia...

   

Milenium - Pentru tine...

Un evantai
pentru liniştea gândurilor
ce se îneacă
în zilele caniculare...

Mergând pe linia roşie...

  

Vikki Carr - Motivos

Dă din suflet, azi, un leu...

 

PRIETENE - ITI MULTUMESC

 
Cuvintele cad din fotografie,
iar adevărul nu poate fi şters...
în ţara în care lacrimile se usucă pe obraji.

Johnny

   

  Johnny Wakelin In Zaire

 
Vrea să vadă fluturi.
Până în prezent, în România, nu a mai văzut fluturi cu picături de apă pe ei.
De fluturii din America s-a săturat, în special de Megisto cymela.
Îi spun lui Johnny că poate vom avem noroc în dimineaţa următoare.
Ce nu ştie Johnny este faptul că platoul cu fluturi este cam la două ore de mers...
Un tren fluieră în noapte. Ceasul a trecut puţin de 3 am...
Sar în bocanci, iau rucsacul mic, mă agăţ de stativ şi merg la geamul lui Johnny.
Bat uşor, cât să nu sperii lumea - poate nu aude şi mă duc singur la lighioane :) - şi strig:  butterflies!
Din interior se aude cum cineva se împiedică de mai multe scaune, provocând o pseudoavalanşă.
Johnny iese în 30 de secunde, zâmbitor şi cu părul sucit în toate direcţiile.
Pe platou ne împărţim zonele cu fluturi, eu preferând spaţiul pe care l-am văzut la ultimul apus de soare,
în care am plantat câteva beţe în locurile în care am observat că fluturii zăbovesc mai mult.
Ne-am întors de pe platou.
Din cauza ierbii umede, care ne-a ajuns până la şolduri, arătăm ca scoşi dintr-o piscină.
Îmi iau bocancii şi îi înfig într-un gard, la soare,
şi nu pot decât să sper ca în următoarele patru ore nu vor fi împrumutaţi
de persoanele care-şi folosesc degetul mijlociu.

De Sf. Ilie la Sf. Ilie...

 Dacă tot privesc oamenii curioşi spre Mănăstirea Sf. Ilie (municipiul Topliţa, jud. Harghita)...

...am mers spre biserica din lemn, construită în 1847 la Stânceni şi adusă de patriarhul Miron Cristea  la Toplilţa, în 1910.

În interior sunt expuse trei icoane, sfinţite de patriarhul Miron Cristea în apa Iordanului
şi lăsate câteva zile pe mormântul Mântuitorului.
Icoanele au mai fost plimbate de patriarh pe la Ierusalim, Atena şi Istanbul (ex-Constantinopol),
înainte de a fi donate bisericii de lemn din Topliţa.
Icoana din fotografie este amplasată în stânga altarului.

  Afară nu este vreme de odihnă...

...pregătindu-se agapa creştină pentru câteva sute de pelerini care vor asista la slujba specială,
 prilejuită de hramul mănăstirii.
*
PS:  celor care poartă numele Sf. Ilie: La mulţi ani!

  

The Rokes - L'ultimo Ballo