joi, 30 septembrie 2010

Lasă-mi toamnă...




 
Margareta Paslaru-Lasa-mi toamna pomii verzi


Am uitat să mă trezesc!
Un x s-a gândit să insulte jumătate de mapamond tocmai la mine, pe blog (ăsta a uitat să doarmă...).
Zâmbesc şi mă încrunt la aeroport unde completez formulare de reclamaţii,
că aşa e procedura.
Nu am văzut (!) că mi-am parcat maşina într-un loc cu oprirea interzisă...
O brunetă cu un jeep a uitat că a terminat şcoala de şoferi...
Am spart un geam de la o bibliotecă...
Mi s-a desumflat roata de la bicicletă!
Am numărat fire de iarbă ştiind că nu am să le pot prinde pe toate...
În metrou am suflat în părul unei fete, încercând să imit vântul, iar ochii nu îmi sunt vineţi...
Cineva îmi trimite o invitaţie la un eveniment pe numele de familie şi se semnează cu  numele mic...
Până acum am mâncat numai un măr....verde..., dar încă nu văd stele verzi...
Imi vine să sparg tastatura la PC, dar ştiu că mă va durea mâna folosind cardul...
Cineva îmi spune că Steaua conduce cu 3-0. Îi răspund că jucătorii au băut prea mult cu o zi înainte de meci.
Şi, da!
Am văzut ultimul apus din luna septembrie,
iar după asta mi-am amintit de un cântec cu toamna şi pomii verzi...
Aşa că merg pe stradă şi fluier:
Lasă-mi toamnă pomii verzi....

Nu-i bai!!




 Benny Neyman & Tony Wille

Între cei doi sunt, lejer, vreo 20 de ani...
Dar, nu-i bai!
atâta timp cât dragostea nu ţine cont de numărul anilor...

Tradiţia...


 

Grăbiţi de ziua care se scurtează,
de iarba care îşi pierde culoarea şi prospeţimea,
de ursoaicele ce merg cu puii înaintea lor
şi de ploile care sunt tot mai dese...
ciobanii au coborât din creierii munţilor...

miercuri, 29 septembrie 2010

Aşteptând...




 
 Un jour on se recontrera

Cele mai mari emoţii în sufletul unui actor
sunt înainte de intrarea în scenă,
când artistul aşteptă să vină momentul
în care
va monopoliza toate privirile...
Suflet şi emoţii
sau
Într-o zi ne vom întâlni 
Este deja scris în cer...

Odată, cândva...



 
 Wet day in september

Ca să ajung la căpiţe am sărit peste câteva şanţuri, în care apa de ploaie făcea legea,
şi peste tradiţionalul gard din bârne...
Odată, cândva, mă uitam la oamenii care făceau căpiţele, cu furcile lor din lemn cu celebrii trei colţi...
Anul ăsta am ajuns prea târziu...

marți, 28 septembrie 2010

Întâiul Te iubesc!



 

Ciorile au devenit teribil de enervante...
Au pus stăpânire pe cer...
Dar mă salvează apusul,
timpul când viaţa se animă...
Îndrăgostiţii nu mai au de cine să se ascundă;
ca şi cei care vor să alerge;
pescarii stau liniştiţi, visând la un fir întins ce le va aduce captura zilei sau, poate, a vieţii...
Perechi-perechi trec cu ochii pironiţi la minunea ce va dispărea,
la culorile ce le vor rămâne întipărite pe retină, sperând să viseze:
îndrăgostiţii că vor avea curajul să-şi ia inima în dinţi şi să spună întâiul Te iubesc!;
sportivii că vor ajunge să fie primii şi că premiile le vor îndulci bătrâneţile;
perechile la alte zări în care viaţa pare mai parfumată.

PS: e băiat sau fată ? :)



 

Aria vulturilor


M-am rătăcit în Mţii Vlădeasa, în zona Aria Vulturilor.
Cerul s-a făcut negru şi nu prea se mai vedea nimic...
Din când în când se mai auzea:
- Măăăăă! Ai găsit ceva acolooo???
- Nici aici nuuuuuuu-i!!!
- Hai să mereeeeem!
Erau căutătorii de ghebe...
Ce se găsea la tot pasul erau ciupercile otrăvite...
...ascunse printre firele de iarbă...


...după ferigi...


...sau rămase fără nicio acoperire...


...sau în...grădina Oanei!

Cristina



 
 Panflute Asi fue

- Cristina...Stai! (se opreşte şi se uită nedumerită la mine...)
- Să nu mergi la dreapta!
- De ce?
- E un stâlp acolo! Să nu mergi nici la stânga, că e un gard!
- Aici e bine să mă opresc?
- Stai acolo! Dar zâmbeşte...Nu e bine! Te-ai încruntat!
Cam aşa s-a întâmplat totul, timp de 20 de secunde...şi un singur clik...

luni, 27 septembrie 2010

Ce îmi place....



Să mă plimb când apune soarele...


...să mi se rătăcescă ochii pe cer...după nori nebuni...


...şi să aud cum păsările plâng după ziua ce fuge,
după soare şi lumina lui...

PS:  imagini de acum o oră...

  We're Gonna Stay Together

Poetul "cel mai brazilian"



 

După-amiaza, la 5,
un răgaz pentru România Literară
şi Manuel Bandeira, cel mai brazilian dintre poeţi...