miercuri, 17 iunie 2020

Să ne mai tragem sufletul...



Creat de Catalin la 06:12:00
Etichete: , ,

9 comentarii:

  1. cão17 iunie 2020 la 06:14

    the oldest restaurant on the place

    RăspundețiȘtergere
  2. Ildefonso Robledo17 iunie 2020 la 08:01

    Excelente imagen de arquitectura, que nos habla de la soledad

    RăspundețiȘtergere
  3. La utopía de Irma17 iunie 2020 la 12:55

    Me gusta el instante que has captado.

    Abrazote utópico.-

    RăspundețiȘtergere
  4. David M. Gascoigne,17 iunie 2020 la 13:50

    The poor guy looks so lonely, makes me want to go and sit with him!

    RăspundețiȘtergere
  5. Fernando Álvarez17 iunie 2020 la 16:28

    We need ...
    Great framing

    RăspundețiȘtergere
  6. alfonso17 iunie 2020 la 19:57

    ·.
    Excellent framing. The lines perfectly aligned.
    The human presence is very opportune to give warmth to the photo.

    Hugs
    .·
    You can take a look here:
    LaMiradaAusente

    RăspundețiȘtergere
  7. Suzana17 iunie 2020 la 20:05

    Cand dau click pe imagine mereu apare ceva interesant!
    De aceasta data 'cineva'...
    Cred ca la data pozei era inca inchis hanul. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. VENTANA DE FOTO17 iunie 2020 la 21:04

    Me gusta mucho la composición de la escena, con ese elemento repetitivo, como son las ventanas, que hace despertar el interés de la imagen.

    Descansando de andar y de respirar con la boca y la nariz tapada. Ahora no hay nadie demasiado cerca.

    Besos

    RăspundețiȘtergere
  9. Miguel García18 iunie 2020 la 19:05

    Un encuadre perfecto en el que el edificio parece hacerse aún más grande junto a ese hombre, solitario, que descansa en el banco.
    Un abrazo,

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)