Dulciurile din viața noatră...

Suntem o lume de oameni răniți

Şi ne purtăm traumele sub piele,

Farduri, zâmbete şi podoabe.

Din când în când, le lăsăm să sângereze

Prin rănile pe care le provocăm altora,

Cu tăişul vorbei, al judecății, înstrăinării, încremenirii,

Al uitării sau mângâierii refuzate.

Durerea lor n-o ostoieşte pe a noastră,

Dar ne face s-o uităm o vreme,

Cât să nu mai simțim

Strânsoarea pielii

Care stă să plesnească.

Ne adunăm apoi sufletul,

Ascundem arma

Şi plecăm de la locul faptei.

                                          (Ana Kos, Cerc vicios)