luni, 23 iulie 2018

În genunchi mă pun în fața ta...


Dar lebăda nu-i auzită
Decât în prag de trist sfârșit,
Când dansul ei nu mai contează,
Iar cântul nu-i mai este mut.
                                   (Ana Kos, Cântec de lebădă)

5 comentarii:

  1. Me gusta el juego que haces con la profundidad de campo, enfocando perfectamente el teléfono y dejando al protagonista de la acción desenfocado.
    Un abrazo,

    RăspundețiȘtergere
  2. Original toma.

    Estoy de acuerdo con todo lo que expresa Miguel, en su comentario.

    Besos

    RăspundețiȘtergere