Oameni și oameni...

Sfărâm, zdrobesc, ard și arunc cenușa
Las ploaia să îi spele amintirea
Chem vântul să împrăștie și umbra,
Să piardă-orice speranță nemurirea!
                                                      (Ana Kos, Răzbunare)

2...

Și vom porni pe drumuri neștiute
Iar teama ne va-ndepărta mai mult.
                                                 (Ana Kos, Când va muri iubirea)

Amalgam...

Adorm visând că-ți țin în palme chipul
Și-mi cresc în tine din iubire flori.
                                                  (Ana Kos, Fantasmă)

Befikre (Fără griji)...

Minte-mă frumos!
Nu e deloc greu.
                         (Ana Kos, Minte-mă frumos!)

Țigări vs. flori...

Sărută-mi dorul cu prezența
Și visele cu parfumul tău de pernă.
                                                  (Ana Kos, Sărută-mi)

Piață temporară...

Ne-mpiedicăm de vorbe, de gesturi nefăcute,
Te caut și nu te aflu, nu știu dacă te-ascunzi...
                                                           (Ana Kos, Frica de moarte...)

Alte preocupări..

Flacără s-a aprins
Din scânteia ciocnirii noastre.
(...)
A fost de ajuns o lacrimă
Și a stins-o.
                  (Ana Kos, Exitus)

Preocupări...

Ca într-un joc dement de-a puterea
Doar orgoliul putrezește în temniță.
                                                    (Ana Kos, Declin)

Improvizații...

Oamenii trec fantomatic,
Zgomotele se îneacă de ploaie,
Iar timpul nu are memorie.
                                       (Ana Kos, Închipuire)

Mijloace de transport...

M-am amăgit o vreme 
Că pot întoarce totul la ce fusese
Dar valurile măturaseră drumul înapoi
Iar înaintele era prea îngust pentru doi.
                                                     (Ana Kos, Sfârșit de poveste)

Spații urbane...

Mi-am plăsmuit o amuletă

Și am agățat de ea toate speranțele.

                                                 (Ana Kos, Lapalisadă)

Old and new...

De la tine la mine e o lume.

Mâna mea o caută pe a ta.

Cândva acolo era locul ei:

În căușul palmei

Strânse ca o cochilie

Ce-și ascundea scoica.

                                  (Ana Kos, Înstrăinare)

Pălăvrăgeală...

Aș vrea să plec, să mă dezic
De tot ce-a fost ori putea fi,
Dar doare depărtarea crunt
Și-n taină tot mai sper să vii.
                                          (Ana Kos, Recurență)

Prin tranșeele civilizației...

De la mine la tine e-o lume.
Cuvintele mele le caută pe ale tale
Cândva acolo le era locul:
În poveștile pe care ni le șopteam
Când ucideam în doi clipele
Și le condamnam la nemurire.

De la mine la tine e-o lume
Și am rătăcit drumul.
                                 (Ana Kos, Înstrăinare)

Civilizații...

Am fugit de tine într-o noapte

Fără stele, fără lună, fără sens...

Te-am privit cum dormi

Încercând să mă găsesc în visele

Care-ți alergau sub pleoape

Dar nu eram acolo.

                                 (Ana Kos, Fuga de tine)

Oameni captivi....

Luminează în urmă cărarea
Printre întrebări fără răspuns.
Sunt ușor de găsit
Dar tu încă dormi.
                            (Ana Kos, Fuga de tine)

Să mai facem mușchi...

Când strig aș vrea să mă auzi

Chiar dacă strig adânc în gând

(...)

Când vin aș vrea să mă primești

Chiar dacă doar în visul tău.

Când zbor aș vrea să nu mă prinzi

Chiar dacă fluturi mor mereu.

                                               (Ana Kos, Dorință)

Nimicul de lângă noi...

Mă lupt cu tine în zadar
Te rup din suflet, crești la loc.
                                            (Ana Kos, Recurență)

Când haosul devine ordonat...

Și murim în fiecare clipă
Încercând să renaștem.
                              (Ana Kos, Mistuire)

Femei puternice...

Doar viselor le mai trebuie timp să se  trezească.
                                                                    (Ana Kos, Perturbare magnetică)

Astăzi stăm la plajă...

Ne-am iubit preț de mai multe eternități.
Ce să ceri mai mult de la o iubire ?
                                                       (Ana Kos, Cât durează o iubire ?)

Similitudini..

Nu știu cum ne-am găsit sau ce ne leagă;

Pe lumea asta n-avem viitor,

Iar gândul că sfârșitul e aproape

Deschide fără milă răni ce dor.

Cum ne-am chemat, fără-a rosti cuvinte,

Fără-a ne ști și fără niciun plan

Nu știu nici azi, dar nici nu caut să aflu;

Orice răspuns ar fi oricum în van.

(...)

Și știu că greu am să te scot din suflet,

Căci îmi vei curge-n vene ca un drog

Și îmi vei fi și orizont și casă;

Nicicând nu va fi loc de epilog.

Când va fi vremea să te rupi de mine

Să pleci fără a mai privi-napoi,

Să fereci ușa și să arunci cheia!

Să uit pe veci ce-nseamnă "amândoi"...

                                                          (Ana Kos, Iubire fără epilog)

Și s-a luat lumină...

În orașu-n care plouă...

Cât durează o iubire ?
O clipă ?
O zi ?
O viață ?
O eternitate ?
                    (Ana Kos, Cât durează o iubire ?)

Patimi contemporane...

Mi-e dorul viu clipă de clipă
Și caut să te șterg din vis
Zâmbesc de dragul tău prin gânduri
Tânjind spre-un paradis promis.
                                                 (Ana Kos, Speranță)

În zborul unei clipe...

Mi-am zgâriat în piele sărutul tău
Să mă apere de farmece
Mi-am prins în păr mângâierea ta
Să-mi țină umbră.
                            (Ana Kos, Paradox)

Bancă pentru doi...

Când se vor topi zăpezile de prin suflete?
Când va înverzi inima albastră?
Când ne vor năpădi fluturii în stomac?
                                                             (Ana Kos, Vine, vine primăvara ?)

Când inundațiile iubesc Romania...

Sunt zile în care tăcerile dor
Și mor nerostite cuvinte
Distanța și timpul sufocă trăiri
Ascunse în suflet și-n minte.
                                             (Ana Kos, Dor de nerostit)

Astăzi vindem ceapă verde...

Starea vremii...

Se-ntâmplă adesea să-mbraci în iluzii

Vremelnice umbre, deșarte păreri,

Orice întrupare să-ți pară aievea,

Perfid precum drogul s-ascundă dureri.

                                                         (Ana Kos, Nălucire)