Calea...

 

1841. Ion, un politician român în devenire, și-a început studiile la Paris. Din cauză că locuia într-o cameră modestă, pentru a avea suficient spațiu în timpul zilei, Ion își suspenda patul de tavan cu ajutorul unor frânghii. La 1848, prins în morișca Revoluției din Țara Românească, politicianul școlit la Paris a renunțat temporar la introducerea principiilor liberale în România, în contextul în care turcii își încordau mușchii la București după ce sultanul strănuta la Istanbul...La 1859, Unirea a avut la temelie și eforturile diplomatice ale lui Ion...

Proclamarea Independenței României, în 1877, l-a găsit pe Ion în postura de premier, funcție ocupată în perioada 1876-1888. Contemporanii i-au fost recunoscători lui Ion, iar Bulevardul care se întinde de la Universitate și până la Piața Unirii îi poartă numele...

1883. Ionel, numele de alint al băiatului lui Ion, își începe studiile la Paris. Devine inginer de poduri și șosele la București, în 1889, și la dispoziția expresă a lui Ion este trimis să lucreze pe șantierele României și să doarmă de multe ori în barăci din lemn. În perioada 1914-1926, Ionel a fost un abonat al funcției de cap al guvernului, iar România Mare s-a realizat în timpul mandatului său. Contemporanii i-au ridicat lui Ionel o statuie la București, redezvelită în 1991 pe Bulevardul Dacia...

1880. Eugeniu Carada, un prieten apropiat al lui Ion și Ionel, implicat în aducerea lui Carol de Hohenzollern ca domnitor al României, în 1866,  a înființat Banca Națională a României. Și Eugeniu, ca și Ionel, a avut studii neterminate la Paris, iar când a ajuns pentru prima oară în București a dormit în timpul nopții pe băncile din Cișmigiu, fiind lefter. Posteritatea a ridicat o statuie în memoria lui Eugeniu, la intersecția străzii Lipscani cu actuala strada Eugeniu Carada, fostă Karagheorghevici. 

iunie 1990. Un politician român în devenire a ajuns în localitatea franceză Nancy, într-o tabără școlară de trei săptămâni. Tabăra s-a terminat, însă urmașul lui Titulescu - comparație făcută după fizionomiile asemănătoare - nu s-a întors în țară, alegându-și ca destinație Parisul. După câteva nopți în care a împărțit bancile Gării de Nord din Paris cu boschetarii și a strâns fisele din cărucioarele de bagaje abandonate pentru a avea bani de mâncare, micul Titulescu a lucrat o lună de zile la o benzinărie și, probabil din cauza mirosului de petrol, a optat pentru un loc de muncă la prăjit cartofi într-un fast-food. Cu banii de la cartofii prăjiți, patul neconfortabil din Gara de Nord a fost schimbat cu cel al unei camere situate la ultimul etaj al unui imobil.

Cum apa caldă ajunge mai greu sau deloc la ultimul etaj, românul rebel s-a bucurat de apa fântânilor arteziene de la Luvru, în care a intrat ca și într-o piscină. După șapte luni petrecute pe pământ francez, micul Titulescu a revenit în România la insistențele mamei sale. Peste încă 23 de ani, politicianul școlit la Paris a devenit premier al României.

După 172 de ani am trecut prin radiografiile a patru politicieni.

Primii trei dintre ei au făcut lucruri notabile pentru România, păstrându-și o siluetă de invidiat.

Al patrulea politician luptă în prezent cu propria siluetă, optând pentru o cură de slăbire și amintindu-și în timpul liber că a dormit în tinerețe ca și Ion, Ionel sau Eugeniu.

Din păcate, toate numele de străzi din centrul Bucureștilor sunt ocupate, iar locuri libere pentru operele de artă nu mai sunt disponibile decât pentru statuile care reprezintă nudiști, așa cum este replica împăratului Traian de pe treptele Muzeului Național de Istorie a României.

Cu alte cuvinte, dacă viitorul îi va oferi ocazia micului Titulescu să facă ceva notabil, poate fi sigur că nu-i va călca nimeni cu picioarele pe numele său dat unei străzi centrale, însă mai are de alergat până îl va egala la siluetă pe băiatul care ține în brațe o lupoaică.