vineri, 11 ianuarie 2013

Activități cotidiene...



The Highway  

Ne plângem de gropile care au răsărit ca ciupercile după zăpada ce a chelit de pe drumurile naționale,
le filmăm, le fotografiem și le înrămăm la superlativ, fără să avem idee că în cine știe ce colț de Românie problemele sunt cu mult mai mari, că anumite drumuri figurează în scripte ca fiind asfaltate, iar în realitate ele nici măcar nu sunt pavate.
Ne bucurăm atunci când plouă sau atunci când ninge, însă uităm că normalitatea nu este la ea acasă, iar omul trebuie să se ia la trântă cu natura...


18 comentarii:

  1. mda..si asta nu ptr ca n-am stii...ci ptr ca nu ne pasa...am vazut drumuri in Nordul Dobrogei care nu duceau nicaieri...se opreau in mijlocul campului..si erau asfaltate, marcate, semnalizate :)))
    o imagine frumoasa...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Au facut drumul pana cand au ramas fara bani. Continuarea calatoriei pe drumurile din nordul Dobrogei se va face daca edilul va mai primi un alt mandat :)
      Insa, in popor este o vorba: Drumul nu se termina niciodata. Drumul este infinit! :)
      Cum vrei sa se lupte drumarii cu infinitul? :)

      Ștergere
    2. crezi ca se va mai preocupa cineva de "continuarea" drumului ?!
      eu cred c-a fost cam asa...
      atatia bani ne dau cei de la UE, din care un sfert bagam in drum, iar restul in shopping, la Paris...sau Milano..

      Ștergere
    3. Bancul este așa:
      Un inginer român a fost invitat în Germania, la casa unui inginer german.
      - De unde ai vila și mașina?, a întrebat românul...
      - Uite, vezi autostrada care trece pe deal? Am lucrat cinci ani la ea și cu banii de acolo mi-am luat vila și mașina, a spus germanul...
      Peste un an, germanul i-a întors vizita românului și la întrebat cum a cumpărat casa și mașina pe care le avea, iar gazda a spus:
      - Uite, vezi dealul ăla? Pe acolo trebuia să treacă o autostradă. Cu materialele autostrăzii mi-am făcut vila și mi-au rămas bani și de o mașină ;)

      Ștergere
  2. in cazul de fata calul pare sa duca greul...
    da stii cum e, un drum fara obstacole nu duce nicaieri si daca vrei sa gasesti in drumul tau corectitudine, frumusete si gingasie, puneti-le in bagaj...;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cam asa e situatia si in satul in care am copilarit. E trist sa vezi asta intr-o tars europeana a secolului 21.

    RăspundețiȘtergere
  4. la inceput civilizatia place, apoi plictiseste...tolstoi avea dreptate. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și ți-am spus să nu vorbești cu el :)

      Ștergere
    2. Ok, atunci ma duc la cehov, in livada cu visini, la o replica: doamnne, tu ne-ai dat paduri nesfarsite, campii cat vezi cu ochii, orizonturi fara margini...si traind aici, noi ar fi trebuit sa fim niste uriasi!... :)

      Ștergere
    3. Au fost indusi in eroare.
      Nu, nu sunt niste uriasi: sunt numai radacini de pui de ciclopi :)

      Ștergere
  5. Ei nu au timp sa se planga.Au de lucru.
    Prima data feciorul,apoi calul,apoi iar feciorul...
    Cui ii pasa de gropile din sosele,cand nici drum nu exista?

    RăspundețiȘtergere
  6. What wonderful picture.

    RăspundețiȘtergere
  7. totusi nu cred ca simt lipsa pavajului, asa au trait de cand se stiu unii oameni

    RăspundețiȘtergere