Atlantis
Uneori, timpul zboară pe aripi de pescăruș,
aducând în prezent oameni rătăciți prin pulberea amintirilor
și inimi colorate cu lumini, umbre și zâmbete neschimbate.
Timpul zboară întâmplător pe aripi de pescăruș,
furând zâmbete și cuvinte încurcate printre pletele vântului...
atat de repede zoara timpul neiertator de altfel, insa atat de frumos... el nu stie ca astazi nu-i intelegi sensul....
RăspundețiȘtergerecuvintele incurcate nici nu mai conteaza...asa o priveliste nu are nevoie de niciun cuvant, ci doar de a te topi odata cu ea.
RăspundețiȘtergereS-a facut o gaura-n cer pe unde intra pasari de dincolo...
RăspundețiȘtergereCat de frumos scrii...dar si cat de frumos fotografiezi...
RăspundețiȘtergereE doar o intamplare sau ne faci in ciuda cu imagini splendide?
Bravos, draga Catalin! Imi place
Admirand peisajul,parca nu mai este nevoie de-un efort de vointa...ca sa ramai, sa traiesti!
RăspundețiȘtergereAm ramas fara cuvinte...Mai poti adauga ceva la o asemenea minunatie ? Pasarile explodeaza din acel nor cu tot cu lumina...Iata un comentariu ratat...:) Pe langa frumusetea acestei foto si a textului...
RăspundețiȘtergereDivină întâmplare !!!
RăspundețiȘtergere