Pași greșiți...

Muntele, dincolo de locurile care ne rămân aproape de suflet, își cere tributul.
Pe o linie de opt kilometri din Munții Bucegi, în ultimii 50 de ani, cel puțin cinci oameni și-au rupt firul vieții,
din cauza neatenției sau a neadaptării echipamentului la ger.

Primul caz este cel al fostului student Mocanu D. Eugen (1975-1995).
Plecat pe un traseu interzis iarna și cu un echipament de vreme bună,
studentul a alunecat și a căzut într-un hău, sfârșind prin a muri din cauza gerului.
Epitaful de pe însemnul de căpătâi amintește de ultimele sale momente:

E noapte și e ger
E iarnă. E februarie,
Iar cerul e senin,
De lucitoare stele plin.

Dar unde-i steaua mea?
Oare m-o ajuta
Să pot uita de ger?
O Doamne, e pe cer!

Dar steaua n-am văzut,
Alunec, am căzut.
Mă simt cuprins de ger,
O stea căzu din cer.

Alexander-Radu Bădulescu, student la medicină, a murit în anul 1983, la numai 20 de ani,
în condiții de iarnă.

Prisecaru Padu Bogdan (1962-1983), student în anul al III-lea la Institutul Politehnic din București,
a alunecat într-o zonă în care terenul, acoperit cu zăpadă, păcălește relativ ușor privirile.

Primele trei accidente au avut loc la altitudinea de 1400 de m.
Alte două decese au survenit la mică distanță, la altitudinea de 2100 de m.
Crucea din dreapta a fost ridicată în memoria elevului  bucureștean Antonio Vlad,
care, la 18 iulie 1974, a căzut de pe stânca lângă care a fost amplasat însemnul funerar.
Crucea din stânga a fost amenajată de Corpul de ghizi în locul în care colega acestora, Florentina Ștefan Ina (1942-1969),
a alunecat în luna iunie.