Băiatul din imagine locuiește în cartierul Militari,
însă nu a mai găsit locuri libere, pentru colectat, decât pe strada Hristo Botev,
în apropiere de centrul orașului.
După umplerea atelajului,
omului care lucrează cu ziua îi sunt necesare trei ore pentru a ajunge în Militari.
L-am întrebat dacă i se pare firesc să piardă trei ore/zi,
răspunsul fiind:
Dacă renunț la strâns flacoane...atunci nu-mi mai rămâne decât să fur.
ma bucur ca nu renunta
RăspundețiȘtergerefelicitari lui!
RăspundețiȘtergerebravo lui!...dar,trist...
RăspundețiȘtergerecel care nu renunta e un invingator...vai de viata lui!
RăspundețiȘtergerecel care nu renunta se numeste invingator :)
RăspundețiȘtergere@erys de ce vai de viata lui?
trista imagine..cum de nu l-a-nvatat capitala cum poti sa te transformi din golan in capitalist...
RăspundețiȘtergereCele trei ore/zi pentru el fac diferenta... Plus de asta trebuie sa se incadreze si in programul de 8 ore/zi.....oricum trista povestea,dar plina de speranta....
RăspundețiȘtergeretoata admiratia mea ...
RăspundețiȘtergereDacă ar fura ar avea jeep şi ar sfida pietonii de la nivelul de cocalar căţărat pe scară.
RăspundețiȘtergereBravo lui, cunosc şi eu câţiva oameni care îşi reneagă statutul social încercând să îşi lumineze ziua de mâine.
PS: Ştiu un fochist la liceul Marin Preda care are probleme grave de sănătate şi totuşi munceşte renegându-şi handicapul. Din păcate nu fac asta şi trândavii orbi care conduc maşina.
Face ce poate! Toata admiratia!
RăspundețiȘtergereasta, a fost trista.....e de admirat!
RăspundețiȘtergere