Altruism...

Sunt cea mai frumoasă poveste

Din viața ta

Nescrisă într-o carte

Niciodată publicată.

                             (Ana Kos, Cea mai frumosă poveste)

Dans urban...

Se-adună între noi

Distanțe și timp

Iar

Pașii nu le străbat.

                     (Ana Kos, Distanțe)

Două lumi...

Mi-am prins degetele în trecut.

Broasca e ruginită,

Iar cheia s-a stricat de mult.

                           (Ana Kos, Poveste cu broaște)

O lume uitată...

Cumpăr timp!

Am obosit să-l fur.

Dau la schimb cât se cere -

La prețul vieții.

                    (Ana Kos, Cumpăr timp...)

Memoria timpului...

S-au scorojit pereții de uitare,

Dar au o rezistență de martiri.

                                       (Ana Kos, Fantoma)

Mirajul timpului...

Nu e destulă vară

Să ne ajungă

Pentru tot ce-am spus

Că vom face împreună.

                               (Ana Kos, Neajunsuri)

Copacul galben...

Se scutură frunză cu frunză,

Ca un copac pregătit de moarte,

Ce se amăgeşte cu toamna,

În aşteptarea unei primăveri

Niciodată promise.

                             (Ana Kos, Amăgiri de toamnă)

Nimic nu-i fără sens...

Viața e volumul care strânge

Poeziile scrise pe piele.

                               (Ana Kos, Poezii pe piele)

Desen aleatoriu...

Și aștept să treacă ploaia

Dacă se deschide casa de bilete

Iau următorul autobuz

Spre mine însămi.

                         (Ana Kos, Stația)

Banca zâmbetelor...

Fericirea se măsoară-n clipe,
De ştii să le furi fără-a fi prins,

De la timp, şi să le-ascunzi de alții,

Până să fii chiar de el învins.

                                       (Ana Kos, Reteță pentru fericire)