joi, 5 ianuarie 2012

Omul care vinde cratițe...



   

Patronul unei firme din Ploiești își trimite salariații, cu mașinile de firmă,
să-i vândă marfa unde or vedea cu ochii...
Dacă ați dori să cumpărați o găleată sau una din cratițele pe care le care cară salariatul,
devenit colportor fără voie, veți auzi următoarea propunere:
Vă dau o găleata sau o cratiță...numai dacă îmi umpleți cu nuci ceea ce vreți să cumpărați!
Văleu!...ar spune cineva căruia nu i-ar veni să creadă,
însă în România, în secolul trecut, se cobora cu căruțele de la munte la câmpie, primăvara,
și se schimba un coș cu mere contra unui coș cu porumb...

Vânătorul de fâțe...


     

Un spectacol ce devine inevitabil...atunci când Dâmbovița își pierde din putere.


marți, 3 ianuarie 2012

Noi vs. ei




Logofătul Manole Buhuș a plecat să se plimbe în Occident, la începutul sec. al XIX-lea.
Dacă boierul s-a deplasat acasă cu trăsura, distanțele din Occident le-a topit cu trenul.
Revenit la domiciliu, demnitarul le-a mărturist apropiaților că nu a înțeles cum de niște hardughii de case pe roate, 
animate una de alta, pot să alerge nebune pe șine, fără cai.
Chiar dacă cineva i-ar fi explicat boierului că modernizarea unei civilizații se realizează numai dacă se investește în inteligență,
cu siguranță că purtătorul de cucă nu ar fi înțeles nimic.
Săptămâna trecută, o cunoștință s-a stabilit împreună cu soțul și cu copilul în vârstă de un an la Oslo (Norvegia),
iar un mesaj primit de la fată, astăzi, pune față în față două civilizații:

Am să încerc să fac un scurt rezumat a ceea ce m-a impresionat până acum: prin spatele blocului în care locuim trece una din autostrăzile care taie orașul și, cu toate astea, nu se aude niciodată zgomotul, nici măcar atunci când trece trenul; șoferii nu claxonează, iar noi zicem că suntem la sanatoriu. Aici, câinii și pisicile sunt ținute obligatoriu în casă, chiar daca stai la curte, altfel amenda este foarte mare și nimeni nu riscă asta. Foarte mulți norvegieni au câini și îi plimbă pe stradă, dar cred că toți sunt dresați, sunt atenți numai la stăpan și, destul de bizar, ...nu latră; nu stiu dacă li se face lobotomie la naștere sau de ce, dar n-am auzit vreunul să latre. Mijloacele de transport în comun sunt mereu goale, ai loc pe scaun chiar și la orele de vârf, când se merge către serviciu/casă. Metroul circulă precum tramvaiul. E imposibil să aștepți mai mult de 3 minute. Orașul e curățat permanent. Chiar și în timp ce ninge există oameni cu mașinuțe care merg pe trotuare și curăță..
De când am ajuns, Delia nu a afirmat la vederea niciunei doamne în vârstă: mamaie; asta pentru că oamenii nu sunt gârboviți și nu își arată vârsta. Doamnele în vârstă sunt foarte îngrijite și țanțoșe. Aici, toată lumea practică un sport sau altul; toți au biciclete și schiuri.
Florile oferite cadou se împachetează foarte bizar, ascunse complet într-o hârtie de culoarea cartonului; vânzătoarea îți oferă informații despre cum trebuie îngrijite și garanția pe care o ai la florile respective.
*
În București nu există încă o autostradă care să taie orașul, însă primarul care a renunțat la bisturiu a demarat lucrările la autostrada zburătoare. Claxonatul este un sport național, maidanezii sunt mai deși decât copacii din spațiile verzi, iar mâțele s-au înmulțit pe lângă toate imobilele în care gunoiul menajer așteaptă, în tomberoane, să fie plimbat la gropile de gunoi neecologice. 
Dincolo de locurile libere...în picioare în mijloacele de transport în comun la orele de vârf, metroul nu a circulat la 3 minute, pe toate liniile, decât după inaugurare.
Când ninge ne rugăm să vină primăvara, iar dacă persoanele în vârstă sunt sau nu sunt țanțoșe se poate vedea La un pahar de vorbă, în postarea anterioară.
Nu contează că cei care merg cu bicicleta sunt rari, că pistele pentru biciclete există numai pe trotuarele din centru, iar în multe locuri un pieton și un biciclist nu încap în paralel pe același trotuar...
Mai știu că am toate șansele să fiu privit ca un lunatic...dacă voi cumpăra un ghiveci cu flori și voi cere garanție într-o florărie. 
Suntem la începutul sec. XXI, iar decalajul dintre noi și ei este evident...

La un pahar de vorbă...


     

O altă balerină...


  


luni, 2 ianuarie 2012

O stare de spirit...


    
 


Dorințe...


 

A vrut să fie sărutată de soare,
iar într-un final s-a mulțumit cu ceva mult mai la îndemână...
Ar mai fi vrut să patineze în Cișmigiu; chiar dacă nu avea patine, ar fi închiriat.
Știa că nu poate să meargă în linie dreaptă și că abia se mai ținea pe picioare,
însă a avut toate motivele să se mândrească cu o captură de baloane...
Sintetizând: o fată aflată sub efectul petrecerii de Revelion...


duminică, 1 ianuarie 2012

Inocență...


   

Cei care au primit copii cu sorcova...
vor avea noroc tot anul...