marți, 21 septembrie 2010

Pauza...


 


O cunoştinţă a fost trimisă să lucreze în Germania de Vest, în 1985, în baza unui schimb de experienţă.
Ar fi trebuit să stea acolo un an de zile. 
După două luni a fost trimis acasă...; 
de lucrat lucra, dar îi plăcea să meargă cam des în pauza de ţigară; 
germanii i-au arătat imaginile filmate de camerele de supraveghere, 
spunându-i că este un exemplu prost pentru ceilalalţi.
Cineva, optimist în 1990, spunea că României îi sunt necesari 20 de ani pentru a încheia tranzitţia spre economia de piaţă. Dar nu a luat în calcul un aspect...Când afară-i cald se caută locurile cu umbră,
iar când plouă se lasă totul de izbelişte. 
Cam asta-i diferenţa între România şi vestul Europei, unde chiar şi atunci când plouă afară aşa cum se întâmplă în imaginea de faţă, oamenii lucrează fără să invoce condiţiile meteo...

Simbolul...



Probabil ca fata si-a luat o geanta asa de mare ca sa-i incapa umbrela in ea, dupa ce va sta ploaia...
Pe urma, nu inteleg de ce haina are gluga cu guler, daca bustul este gol...
Tot asa cum este posibil sa inteleg altceva din ceea ce afiseaza ceasul...
sub 2010...
Cred ca stiu...; afisajul se refera la...

luni, 20 septembrie 2010

Doua perspective...

Oricine intra in Oradea, venind dinspre Cluj, vede Hotelul Continental...



...iar in centru va observa biserica catolica si cladirea Primariei...




PS: imaginile sunt facute spre seara, in aceeasi zi si in acelasi minut, de pe un pod...

Parcarea pentru biciclete



Undeva in Europa...
Un mall aflat in centrul orasului;
ma gindesc la mallurile din Romania;
majoritatea celor din Bucuresti s-au amenajat in spatiile numite Circuri ale foamei.
Rid cind imi aduc aminte de mallul din Cluj unde nu lipseste nici macar o piscina...
Totusi, mallurilor din Romania le lipseste ceva...
Astept sa prind o zi in care un mall romanesc sa aiba o parcare exclusiv pentru biciclete,
lunga de citeva sute de metri...

duminică, 19 septembrie 2010

Asteptind...



 

...ca soarele sa risipeasca ultimele picaturi de ploaie,
ratacite pe frunzele inca verzi...
Asteptind ca timpul sa galopeze mai repede,
pentru a prinde norii din Piatra Craiului...
Asteptind ca drumul sa devina mai drept...
pentru a scapa de coloanele de masini.
Asteptind sa vad nuferii pe care ii am in minte,
si pe care imi doresc sa-i fotografiez...
Asteptind sa fie mai bine decit mai rau...


 



Fericire iluzorie



Am ajuns la un restaurant situat pe o colina...;
nu este nici tipenie de om; sala este imbracata de gala;
dupa aspect ar trebui sa aiba loc o nunta...
Plec in oras...unde constat ca ploua cu mirese.
Prima intilnire o am in parc;
mireasa e frumoasa, dar a uitat sa se fardeze;
ajung in alt parc...aici sunt doua mirese.
Prima este cu alai, iar toata lumea face cu schimbul la fotografiat...
In spate are un gard din buxus, iar toata umbra cade pe ea...
A doua nu a venit decit cu nasii, iar decorul ales este linga o fintina arteziana...
Ajung la biserica din centru...; e deja trecut de 6 pm.
O mireasa tocmai a iesit si sare in Mercedes; mirele are lejer 60 de ani...
ea nu-i da atentie; vorbeste cu nasa; alte 3 mirese stau in masini, asteptind sa le vina rindul la altar.
Intru in Biserica cu Luna. Un cuplu asteapta sa i se dea pirostriile jos. Invitatii nu trec de 30 de persoane;
Mirii nu au fotograf, dar au doi cameramani;
unul filmeaza invitatii iar altul numai ce se intimpla in fata altarului.
Ajung la primarie...unde se aude muzica de cetera.
Mirii si-au adus muzicanti, ca sa nu se plictiseasca afara pina le vine rindul la starea civila...
S-a facut noapte..., iar ziua de simbata intra pe alt curs...



sâmbătă, 18 septembrie 2010

Semne...



De doua zile am noroc numai de ploaie...
Aproape ca am uitat cum mai arata un cer senin...
Si, peste toate, am ramas si fara laptop...
Noroc ca inca mai am telefon...

vineri, 17 septembrie 2010

Minuni dâmboviţene...



E frumos să mergi cu maşina prin Bucureşti, mai ales toamna...
Nu e străduţă dintre blocuri în care covoarele pline de praful verii să nu fie duse la spălătorie...
Operaţiunea se derulează cam aşa: domnul x şi doamna y mătură strada şi o spală la furtun.
Se întind unu, două, trei covoare (cel mai mult am văzut vreo cinci) ,
 peste care se pune apă din belşug.
Se aruncă o mână de detergent, se mai pune un deget de săpun
şi se freacă cu orice lucru care nu te face să te apleci...
Urmează ridicarea covoarelor şi spânzurarea acestora pe gardurile de lângă bloc,
preţ de una sau de câteva zile, în funcţie de soare...

PS: Mai zilele trecute m-am oprit cu maşina în faţa unei spălătorii întinse pe mijlocul străzii...
- Şi eu pe unde mai trec?
- Peste covoare!, că nu am pus detergent în ele...


joi, 16 septembrie 2010

Şefu...



- Bună ziua!
- Salutare!
- Dacă vă aduc un negativ mi-l scanaţi?
- Scaner defect!
- Dar un film alb-negru îmi developaţi?
- Nu procesăm decât imagini digitale!
- Aşi dori o ramă foto...
- La ce dimensiuni?
- Pentru o fotografie de 30 x 40 cm...
- Aveţi  fotografia?
- Da!
- Nu punem rame decât la fotografiile procesate la noi!
- Domnu...Staţi! Nu plecaţi!... Vă facem fotografii de legitimaţie, cu reducere!
   Una o aveţi gratis!

Mirare


Mai zilele trecute m-am uitat la un aparat foto...
Producătorii au ajuns să facă două manuale;
un ghid rapid, tip cărticică de buzunar, pentru cine s-a mai jucat cu degetele pe aparatele foto,
iar altul ceva mai gros, cât un ghid de conversaţie.
Şi tot răsfoind pe acolo am ajuns la partea cu printarea,
unde am făcut ochii suficient de mari în momentul în care am citit:
Filmele nu pot fi printate...
Carevasăzică...băieţii au primit reclamaţii pe tema respectivă
şi ca să nu mai aibă bătăi de cap...au scris negru pe alb
că să priceapă şi capetele pătrate...
Aşa că, la gândul ce idei le mai trece unor prin cap,
nu am putut decât să râd, ca şi fata căreia i-am spus despre descoperire.