Vine...

Aşa cum se întâmplă de obicei...
vremea a luat-o înaintea prognozelor...
Oficial, de azi va fi caniculă...
sau un infern mai mic...

Traversaţi cu încredere!

Trotuarele prin Bucuresti nu sunt chiar asa de stralucite...
Vântul alearga praful...
Baltile detin monopolul imediat dupa ploaie...
Mai sunt ceva firme care duc cablurile supraterane în subteran...
Dar, sa le ia naiba de trotuare daca nu au devenit cele mai valoroase!
Într-un banc se spunea, odata, ca un oltean dupa ce a vazut o girafa si-a tras caciula pe ceafa,
iar dupa ce si-a pocnit o palma peste frunte a exclamat: Muica!, asa ceva nu exista!
Cam din ultima decada a lunii mai, pe unele trotuare din Bucuresti au fost lipite niste placinti, cu mesajul Traverseaza pe la trecere!
Hazul patratelului din imagine este ca a fost amplasat la vreo 200 m de o trecere de pietoni...
Dar asta nu este chiar asa de important...
Aseara mi-am adus aminte de povestea omului cu girafa si m-am abtinut sa nu-mi trag o palma peste frunte...
În Bucuresti sunt 55 de astfel de placinti, realizate la initiativa onor Primariei Generale...
55 x 13.000 EUR/placinta = 715.000 EUR...
Realizati ce valoare are un trotuar cu o asemenea pictura?
13.000 EUR..., cât o masina scoasa din cutie...
La o asemenea investitie...mie unul chiar îmi este mila sa mai calc pe canava...,
iar cei de la Primarie ar trebui sa mai gaseasca si ceva firme care sa curete opera de arta de frunze, autografele câinilor vagabonzi si ale zburatoarelor, ciungile pustilor plictisiti, etc...
Si, ca sa scapam de panorile indicatoare catre Autostrada Soarelui,  Alexandria, Giurgiu, Pitesti, Ploiesti,  etc, ce ne rup vertebrele cervicale când ne uitam dupa ele, ar fi mai bine ca glorioasele placinti sa le ia locul.
Nu de alta, dar sunt foarte ieftine!
Putem sa relansam chiar si economia daca inventia va fi inregistrata la OSIM, ca sa nu ne-o fure cineva, şi generalizata apoi la nivelul intregii tari...

Vreme capricioasă

Uneori cerul devine teribil de capricios...
însă din norul din imagine nu a căzut nicio picătură de apă...
Locaţie: 500 m de Cotroceni...

Fântâna cu copii...

Monumentul de for public este ascuns pe strada Pitar Moş la intersecţia cu strada Jules Michelet, în apropierea Ambasadei Marii Britanii.
Trei copii sunt pe malul unei ape...
Un băiat, în registrul de sus, coboară şi se uită admirativ
la o fată ce îi arată un peşte (stop-cadru: capul peştelui este rupt...)
Un al doilea băiat ar vrea să intre în apă, dar se sperie de o broască...
Autorul operei: sculptorul interbelic Ion Iordănescu.

M-am rătăcit...

Am fugit de pe bulevard...
E o mare de soare acolo.
Trebuie să ajung la Piaţa Romană, dar merg în cerc de pe Maria Rosetti...
Văd turla unei biserici...
Intru în curte, prin spate, iar în faţă strada pare ceva mai lată...
La jumătatea bisericii...observ un crin, un singur crin, şi  o picătură de soare...
Mă aplec, mă uit, zâmbesc şi merg mai departe...
Din curtea bisericii ies în strada Pitar Moş...şi o iau la dreapta.
Până la Romană mai am...

Amintiri...cu Doru Tufiş...

1990, noiembrie...
Boemul intră, discret, în încăpere...fiind întimpinat de Florin Călinescu, actorul devenit regizor...
Urmează un montaj...
La o masă, Cornel Pumnea povesteşte ce-i face odrasla acasă: Când mă vede, începe să strige: Mamă!, mamă!, hai să-l vezi cum are capul cât televizorul!
Ceva mai încolo, Monica Davidescu bea un suc. E liceeancă şi se gândeşte că urmează examenul la IATC...
Cu boemul mai este o persoană...O fată mică, slăbuţă, blondie...Ei doi au realizat videoclipul Natasha

Au trecut 20 de ani...
Boemul a rămas acelaşi...
Natasha plecase prin SUA...deceniul trecut...
Monica Davidescu a devenit actriţă...
Florin Călinescu este directorul Teatrului Mic...

PS: fotografia cu Doru Tufiş este din 2010...
fiind realizată acolo unde domnitorul Gheorghe Bibescu vâna raţe în 1842...

Mizeria care nu se vede...

S-a încălzit vremea, iar reacţiile oamenilor sunt pe măsură...
Unii intră în apă cu reţinere,

iar alţii se bălăcesc la propriu...

Ceea ce nu se vede sau se ignoră este mizeria,
care se deversează cu viteză în Dâmboviţa

şi care se pierde în apele râului...

Spitale sau secţii de dermato mai sunt în Bucureşti...doctori nu prea...,
însă inconştienţa unora merge la braţ, vara, cu gradele celsius...

Sunt plictisit...

Credeam că sunt singur în baltă...
Era teribil de bine aici...
Gâştele nu mă băgau în seamă,
iar pelicanii aveau alte standarde.
Până azi, când lumea mea liniştită a fost dată peste cap...
Au venit nişte creaturi cu două picioare,
care au intrat în apă să se uite la pelicani,
mai de aproape...,
iar eu m-am refugiat pe uscat.
Proastă soluţie...
Aici oamenii sunt mult mai numeroşi,
iar camuflajul meu nu-i suficient de bun...
deja m-au văzut...

Este linişte...

...o linişte imensă pe malul Dunării;
...şi dacă sunteţi atenţi...
puteţi auzi cum creşte grâul...

Aşteptând...

..

...să treacă timpul,
acolo unde dacii obişnuiau să bea apă sfântă înaninte de a merge la luptă,
iar turcii, peste un mileniu şi mai bine, nu ştiau să înoate...