Când stelele au coborât pe pământ...

Decorul tancurilor...

În urma unui accident neprevăzut s-a întâmplat să văd un film: Tanki (2018). Scenariul se referă la primele două blindate T 34, ieșite din fabrică, care au fost inspectate după ce a început al Doilea Război Mondial. În realitate, locul arată ca în prima fotografie. În film, decorul este ca în a doua imagine...
Cu alte cuvinte: Follow your dreams. They know the way.

Să mai și lucrăm...

Universuri...

Nuanțe...

Destinații...

Aripi de poveste...

Amalgam...

Lacrimile timpului...

Furnicile universului...

Vals efemer...

Ce este iubirea?

S-a întâmplat să văd o fotografie. Un el și o ea dormeau, ținându-se în brațe ca și cum ar fi avut la dispoziție numai răgazul a două respirații. Este adevărat că fotografia respectivă a fost regizată, însă în momentul în care m-am uitat la imagine am sintetizat că cei doi au un somn de îngeri îmbrățișați și așa s-a născut întrebarea Ce este iubirea?
Timp de două zile zile i-am chestionat pe oamenii pe care-i cunosc, de foarte multă vreme, referitor la ce răspuns au la întrebarea menționată. Singura condiție a fost ca răspunsul să fie unul direct și rapid, fără căutarea inspirației cu ochii rătăciți pe cer.

Așa au rezultat următoarele 29 de răspunsuri:
1. Economistă - Dracu știe ce e!

2. Filoloagă -  Eeee, pe dracu!

3. Inginer - Iubirea poate fi o femeie, care să aibă și un nume.

4. Economistă - Femeile nu știu răspunsul, dar bărbații sunt experți la asta!

5. Economistă - Un lucru foarte mare, dar nu cât un zgârie-nori și nici cât un munte: cât Luna!

6. Filoloagă: Atunci când o femeie ii spune unui bărbat, care îi zice că o iubește, să meargă la doctor!

7. Istorică: Este o întrebare prea filosofică, ca să pot să răspund.

8. Socioloagă: Nu a răspuns, dar ochii i-au devenit tulburi după ce a auzit întrebarea.

9. Istoric: Un bărbat care lucrează este un bărbat stresat și în acel moment nu iubește pe nimeni! 

10. Socioloagă: O femeie măritată nu răspunde niciodată la o asemenea întrebare! 

11. Istorică: Oooo! N-am nicio inspirație în acest moment...

12. Juristă: Un lucru frumos!

13. Bioloagă: Este o întrebare complicată!

14. Jurnalistă: Un lucru sinistru! O boală! 

15. Economistă: Mă mulțumesc să nu știu răspunsul.

16. Economistă: Aaaaaa! Vorbim peste 20 de minute! După 15 minute: N-am găsit răspunsul. Încă mă mai gândesc! 

17. Bioloagă: Iubirea  este forța vitală ! Este tot ceea ce ne înconjoară și este în interiorul nostru. Este miracolul vieții. Atât că, felul nostru de a viețui astăzi este anesteziant. Iubirea nu mai este conștientizată, deși prin ea suntem vii... 

18. Scriitor: Un lucru pe care-l conștientizăm atunci când este prea târziu.

19. Scriitoare: Un zbor în doi spre infinit.

20. Regizor: Momentul în care tot Universul are nuanțe de roz, iar sufletul nu este trist.

21. Medic: Un ceva perceput în alt mod de fiecare om.

22. Economistă: Un lucru care nu poate fi exprimat în cuvinte, dar care se simte.

22. Medic: Să știi ca mi-ai pus cea mai grea întrebare din viața mea. De fapt, nu, e a doua cea mai grea întrebare din viața mea. Prima cea mai grea întrebare din viața mea, la care nu am știut ce să răspund, mi-a fost adresată de profesorul de română, după ce am terminat liceul și a sunat asa: "Ce ai făcut tu pentru sufletul tău în ultimii 10 ani de zile?". Nici ție nu știu ce să-ți răspund...

23. Arhitectă: Aoleu !

24. Inginer: O reacție chimică.

25. Geografă: Afecțiune.

26. Călugăr: Un tren în care oamenii sunt pasageri.

27. Arhitect: Vibrație!

28: Filoloagă: Nu-ți răspund și nici n-am să-ți răspund, pentru că nu știu ce să răspund!

29. Economistă: Trebuie sa răspund chiar acum? Nu știu! Sincer!

Analizând răspunsurile se poate observa că, în materie de definire a iubirii, există trei grupuri de oameni:
1. Neutrii - nu știu, nu răspund, n-am inspirație.
2. Negativiștii - dracu știe; aoleu! etc.
3. Pozitiviștii - cei aflați în tabăra majorității, care au definit sentimentul.

Lumea metalelor prețioase...

Fluidizare...

Paraxin...

Mă semeni, mă culegi

Mă scrii, apoi mă ștergi

Mă placi și mă detești

Îți sunt, mai mult îmi ești

Mă vrei, te mai gândești

Mă uiți, te răsucești

Te-aud, apoi îmi taci

Mă-nnozi și mă desfaci

Te văd și iar dispari

Îngheți, din nou tresari

Mă fierbi, mă împietrești

Mă arzi, mă-nnebunești

Îmi dai și mă privezi

Te îndoiești, mă crezi

Îmi vii și-mi pleci apoi

Mă urci spre cer, mă-ndoi

M-aduni, mă risipești

Mă pierzi și mă găsești

Mă cauți, mă părăsești

Te-ntorci și mă iubești

Mă-nalți şi mă cobori

Mă-nvii și mă omori

Și sunt, ba nu-s, ba da

Aștept venirea ta.

                           (Ana Kos, Paraxin)

Cotidiene preocupări...

Vom zbura direct

Într-o stea necunoscută

Ca să nu mai irosim timpul

Visându-ne nemuritori.

                              (Ana Kos, Reîncarnare)

Pulsul unei zile...

Într-o viață viitoare

Ne vom reîncarna

Într-un sigur suflet

Ca să nu mai irosim timpul

Căutându-ne în alții.

                          (Ana Kos, Reîncarnare)

Oferta zilei...

La talciocul sufletelor.

Poeziile cresc pe toate drumurile,

Dar lumea n-are răbdare să le culeagă,
Mai ales că uneori au spini.

                                       (Ana Kos, La cules)

Altruism...

Sunt cea mai frumoasă poveste

Din viața ta

Nescrisă într-o carte

Niciodată publicată.

                             (Ana Kos, Cea mai frumosă poveste)

Dans urban...

Se-adună între noi

Distanțe și timp

Iar

Pașii nu le străbat.

                     (Ana Kos, Distanțe)

Două lumi...

Mi-am prins degetele în trecut.

Broasca e ruginită,

Iar cheia s-a stricat de mult.

                           (Ana Kos, Poveste cu broaște)

O lume uitată...

Cumpăr timp!

Am obosit să-l fur.

Dau la schimb cât se cere -

La prețul vieții.

                    (Ana Kos, Cumpăr timp...)

Memoria timpului...

S-au scorojit pereții de uitare,

Dar au o rezistență de martiri.

                                       (Ana Kos, Fantoma)

Mirajul timpului...

Nu e destulă vară

Să ne ajungă

Pentru tot ce-am spus

Că vom face împreună.

                               (Ana Kos, Neajunsuri)

Copacul galben...

Se scutură frunză cu frunză,

Ca un copac pregătit de moarte,

Ce se amăgeşte cu toamna,

În aşteptarea unei primăveri

Niciodată promise.

                             (Ana Kos, Amăgiri de toamnă)

Nimic nu-i fără sens...

Viața e volumul care strânge

Poeziile scrise pe piele.

                               (Ana Kos, Poezii pe piele)

Desen aleatoriu...

Și aștept să treacă ploaia

Dacă se deschide casa de bilete

Iau următorul autobuz

Spre mine însămi.

                         (Ana Kos, Stația)

Banca zâmbetelor...

Fericirea se măsoară-n clipe,
De ştii să le furi fără-a fi prins,

De la timp, şi să le-ascunzi de alții,

Până să fii chiar de el învins.

                                       (Ana Kos, Reteță pentru fericire)

I love you...

Cum e să ştii că te iubesc

Cu toate inimile mele ?

                              (Ana Kos, Cum e...?)

Alain Berset la București...

Sunt un puzzle fără rezolvare

O întrebare fără răspuns.

                                     (Ana Kos, Risipire)

La doi copaci...

Când adorm

Aprind în palme albe faruri.

                                    (Ana Kos, Autoportret)