Un cer supărat...

Corăbiile mele se îneacă mereu în preajma țărmului.
                                                           (Ana Kos, Naufragii)

Capăt de drum...

Ia ceasul şi zdrobeşte-l sub talpă,

Ca să opreşti timpul

La secunda asta perfectă!

                                      (Ana Kos, Invitație la veșnicie)

Efort...

Viața nu e o poezie

Poezie e ceea ce ascundem de ea

Ca să nu moară.

                         (Ana Kos, Poezie pe piele)

Al toamnei pastel...

În oglinda ta

Am cei mai frumoși ochi.

Acolo m-aș privi pentru totdeauna;

Aș suspenda timpul

La clipa aceea

Când ne privim

Și ochii mei sunt cei mai frumoși.

                                            (Ana Kos, Cei mai frumoși ochi)

Caffè Concerto...

Să ne împletim amândoi în aceeaşi tulpină,

Ca un vrej fermecat ce urcă spre cer.

                                                   (Ana Kos, Plânge-mi...)

Viață suspendată...

Trăim suspendați între clipele de fericire

Ca între două bătăi ale inimii

Le inspirăm adânc

Resorbindu-le în carne

Sperând că va urma încă una

Măcar încă una

Care ne va prelungi viața

Cu încă o pulsație

Cu încă o zvâcnire

Cu încă o confirmare

Că suntem vii.

                     (Ana Kos, Fericire vitală)

Analiză...

A fost odată un tărâm neștiut

O exoplanetă care se rotea

În jurul unui soare incandescent

Privită prin telescop

I se analizau relieful

Și fenomenele ciudate

De neînțeles pentru cei

Din alte sisteme solare

A dispărut într-o zi

Odată cu soarele

În jurul căruia se construise

Scurta lor existență e consemnată

În câteva notițe

Care au fost numite

 „Amintiri din LiubliAna ”.

                                   (Ana Kos, Amintiri din LiubliAna)

Când omul devine minuscul...

Sufletul meu e pilot kamikaze

E cântec de lebădă

E pasăre-spin

E Phoenix.

                 (Ana Kos, Vocație sinucigașă)

Să mai facem mușchi...

Nu vreau să mă vezi niciodată

Cu ochii limpezi.

                           (Ana Kos, Cei mai frumoși ochi)

Sabie de împrumut...

Așteaptă-mă!

Ajung sigur până la sfârșitul lumii

Și poate luăm trenul împreună.

                                            (Ana Kos, Călătorie spre tine)

Cerberul roșu...

Se lasă seara şi drumul e tot mai greu de găsit

Printre rămăşițe de adevăr.

                                         (Ana Kos, Neîncredere)

Agitație...

Ți-am luat pământul de sub picioare şi ți-am spus:

- Urmează-mă!

Ți-am tăiat respirația şi ți-am spus:

- Trăieşte-mă!

Și ai murit.

                 (Ana Kos, Indicii)

Veșnicia clipei...

Pot obține strâmb o eternitate dreaptă

Sau drept una strâmbă;

Ce-mi pasă mie,

Câtă vreme o împart frumos ?

                                     (Ana Kos, Invitație la veșnicie)

Ambalând vise...

Se sparg cuvintele de ziduri

În zeci de cioburi vâjâind haotic

Şi străpungând nerostiri înghețate

Până la sânge.

                       (Ana Kos, Neîncredere)

Zâmbind viitorului...

Te pot privi până la sfârșitul lumii

Fără să-mi amintesc exact cum arătai

Cu o clipă mai devreme.

                                   (Ana Kos, Bătăile Inimii)

Când timpul devine captiv...

Nu merge niciun tren către tine

Am întrebat în toate gările

Pleacă doar spre o lume mai bună.

                                            (Ana Kos, Călătorie spre tine)

Ritm de inimă nebună...

Te aștept la mine-n suflet
Am pus așternuturi noi
Cu miros de levănțică.
(...) Ritm de inimă nebună
Să te legene prelung.
                           (Ana Kos, Te aștept la mine-n suflet)

Visând în stil capitalist...

Sunt doar un manechin de humă

Ce soarta, trist, și-a acceptat.

                                            (Ana Kos, Povestea unui manechin)

Vreme în schimbare...

Sărutul soarelui usucă sarea pe buze
Și pe obraji
În cărări de nimeni deslușite
Și de toți ferite.
                         (Ana Kos, Nostalgie)

Moduri de comunicare...

De câte ori sufletul meu primește o palmă,
(...) Nu face nimic să se împotrivească.
                                                (Ana Kos, Empatie)

Catedrala Mântuirii Neamului...

Drumul e lung printre pietre
Răni la picioare-am făcut.
                                (Ana Kos, Via Dolorosa)

2...

Te-am chemat cu cântec de sirenă
Și te-am înecat în mine.
                                       (Ana Kos, Mistuire)

Preocupări...

(...) Sunt deja grefată pe sufletul meu
De unde nu mă excizează nimeni
Iar el aleargă după fluturi
Împrăștiat în culorile curcubeului.
                                               (Ana Kos, Manifest)

România - una din definiții...

M-am agățat de amintiri
Cu degete sângerânde.
                                  (Ana Kos, Furtună)

Solitudine...

Și orb rătăcește nespusul, și surd
Zdrobesc crud ecouri pereții.
                                       (Ana Kos, Dor nerostit)

Speranțe fărâmițate...

Strânsesem în pumn
Câteva speranțe fărâmițate
Din care am presărat tot drumul
Până am ajuns la fără tine.
                                (Ana Kos, Fuga de tine)

Cursă de urmărire...

Gândul  la tine mi-e cale
Ești Paradisul promis.
                               (Ana Kos, Paradox)

Sete ostoită...

Îmi culegi picăturile de pe obraz
Și îmi sorbi întrebările.
                               (Ana Kos, Închipuire)

Apetit...

Aeru-i fierbinte parcă,
Deși dulce, arde rău.
                             (Ana Kos, Îmbrățișare)

Adiere de toamnă...

Glasul mi-l pun pe note-nalte
Și-l las să umble dus de vânt.
                                        (Ana Kos, Reflexii)