Să mai și lucrăm...

Îmi strivesc gândurile sub talpă
Să le opresc hora bezmetică.
                                        (Ana Kos, Declin)

Aproape de inimă...

Zadarnic se zbate viu graiul în piept
Căci gura rămâne închisă.
                                     (Ana Kos, Dor nerostit)

Raftul mocasinilor...

Se stinge cu zile și dorul cel mut
Nu-l cântă nici măcar poeții.
                                          (Ana Kos, Dor nerostit)

Poezie pe piele...

Pielea pe piele cântă-n gând
Se-mbată de parfum visarea.
                                      (Ana Kos, Poezie pe piele)

Când gândurile se aprind...

De frica întunericului

Mi-am aprins un gând nebunesc
Și am plecat în goană
Fără să închid ușa.
                         (Ana Kos, Fuga de tine)

Bancă pentru doi...

Și doare liniștea ca niciodată,
Te caut lângă mine, să te-ating.
                                        (Ana Kos, Îndepărtare)

Companie minusculă...

Tăcerile esență nu mai au,
Privirile se rătăcesc culpabil.
                                       (Ana Kos, Îndepărtare)

Viața în pași de dans...

Să ne învârtim pe ritmuri magice,
Să ne contopim în ritualuri păgâne.
                                              (Ana Kos, Dans)

Adevărul din palmă...

Au rămas melcii goi
Și cu teamă de stele,
S-au ascuns printre ierburi.
                                    (Ana Kos, Melci cu buline)

În plasa timpului...

Toate clipele mă strâng de doruri
Întunericul se face prea alb uneori.
                                                     (Ana Kos, Baba-Oarba)

Viața văzută prin telefon...

Să vezi doar în roz împrejurul tău totul

Să râzi nebunește, deși mori plângând.

                                               (Ana Kos, Nălucire)

Greutăți cotidiene...

Straniu...Simt cum urcă-n aer
Vag miros de caprifoi...
                                  (Ana Kos, Îmbrățișare)

No money...

Fata Morgana ne mai amintește
Că totul este-n viață efemer.
                                        (Ana Kos, Îndepărtare)

Ultima barieră...

Aproape mă citești
Aproape devin transparentă.
                                            (Ana Kos, Poemul iubirii)

Când privirile nu se mai întâlnesc..

Și a venit apoi ziua
În care nu m-am mai văzut în ochii tăi
Și am știut că totul s-a schimbat.
                                        (Ana Kos, Sfârșit de poveste)

Astăzi suntem supărați...

Nici nu vom ști când se va stinge tristă
Cu răni ascunse pe sub haine vechi.
Vom plânge poate-atunci de neputință,
Cu lacrimi rătăcite, neperechi.
                                            (Ana Kos, Când va muri iubirea)

Spațiul nimănui...

M-am trezit cu gustul tău pe buze
Și l-am acoperit cu un zâmbet.
                                             (Ana Kos, Vis)

Când va muri iubirea...

Străin vei sta alăturea de mine
Eu pentru tine-aidoma voi fi.
                                         (Ana Kos, Când va muri iubirea)

Coloana iubirii...

Fluturi lovesc nebuni pe dinăuntru
Bătând din aripi înmuiate în tine.
                                        (Ana Kos, Fericire letală)

Plictiseală...

Îmi vine să mă joc cu viața
Să simt că iar copilăresc.
                                   (Ana Kos, Reflexii)

Când banca-i darnică...

A trecut vara? Și ce ?
Se amestecă toate într-un vârtej de toamnă.
                                        (Ana Kos, Poezie)

Închipuire...

Mâna-ți caldă desenează
Pe-a mea piele drumuri noi.
                                   (Ana Kos, Închipuire)

Să facem lumea mai frumoasă...

N-am parte nici măcar de-o cicatrice
Pe care s-o ascund sub haine.
                                        (Ana Kos, Rană)

Picături de fericire...

Ți-e zâmbetul condamnare și mântuire,
Zgârie-l pe chip și bate-l în cuie,
Atârnă-ți de stele colțurile gurii
Și nu lăsa nimic pământean să rupă legăturile!
                                        (Ana Kos, Zâmbește, Ană!...)

Sărutul discret...

Și ne învelim în perdeaua de apă
Ca să ieșim fluturi.
                           (Ana Kos, Închipuire)

Al cerului vals...

S-au uscat frunzele,
Ca de toamnă rău prevestitoare.
A rămas pâlpâind doar o flăcăruie
Ce tremură galbenă de frică.
                                               (Ana Kos, Existus)

Omul solitar...

(...) Am închis ochii,
În cel mai adânc somn al rațiunii,
Lăsând visele să danseze în jurul meu.
                                             (Ana Kos, Lapalisadă)

Lacrimi uscate...

Am încercat.
Am încercat să te încălzesc,
Și să te fac să arzi și să te topești
De drag și de dor,
Să mă iubești până la combustie.
                                             (Ana Kos, Ardere)

Culorile vieții...

Iubirea mea mă arde,
Mă strânge, mă doare,
Mă tulbură, mă împlinește...
Când eu iubesc roșu,
Fii tu verde.
                  (Ana Kos, Iubire în culori)

R (A) LU story...

Mă strângi la piept cu brațe de viță
Ne cresc pe buze ciorchini rubinii
Și sucul lor ne îmbată.
                                 (Ana Kos, Simbioză)

The end of love...

Nici nu vom ști când se va stinge, tristă,
Cu răni ascunde pe sub haine vechi.
Vom plânge poate-atunci de neputință,
Cu lacrimi rătăcite, neperechi.
                                        (Ana Kos, Când va muri iubirea)